Compozitorul român s-a refugiat la Paris de regimul comunist, în ultimii ani de viață
Unul dintre exponenții de marcă ai muzicii românești, George Enescu, a fost atent monitorizat de Securitate, chiar și după plecarea sa în exil. Mai mult, comuniștii s-au folosit de numele său, mult timp după plecarea sa din țară, pentru a-și întări imaginea în rândul poporului.
În septembrie 1946, George Enescu pleca din România. Pentru totdeauna. Oficial, pleca într-un turneu în S.U.A. şi Canada. Neoficial, pleca în exil, scrie Violonista Ioana Voicu Arnăuţoiu, fiica luptătorului anticomunist Toma Arnăuțoiu, în Expres Magazin. Compozitorul român s-a simțit amenințat de schimbările radicale pe plan social și cultural provocate de venirea la putere a regimului comunist. Confiscarea graduală a dreptului la liberă exprimare, reforma agrară din 1945, prin confiscarea proprietăților deținute de așa-zișii chiaburi, l-au marcat pe George Enescu și l-au determinat să plece, la 65 de ani, împreună cu familia, din țară. Enescu intrase în atenţia autorităţilor comuniste încă de la instaurarea regimului, care a încercat să-l folosească, ca și pe alți intelectuali ai vremii, pentru a-şi consolida imaginea în ţară, dar mai ales în străinătate. Chiar şi după părăsirea României, regimul comunist i-a folosit numele și renumele pentru propria imagine, punându-l pe lista candidaţilor Blocului Partidelor Democrate pentru Marea Adunare Naţională. Două documente oficiale au fost atribuite lui George Enescu în acest sens și se refereau la acceptul dat pentru a candida ca deputat de Dorohoi.
Începând cu anul 1951, Securitatea întreprinde, în străinătate, mai multe acţiuni cu ca scopul de a studiaîn detaliu personalitatea lui Enescu, a Mariei Cantacuzino Enescu, a situaţiei lor materiale, devenită precară după ce boala de inimă, care a culminat cu o criză gravă, l-a împiedicat pe muzician să mai susţină concerte, să dirijeze sau chiar să predea. Cel mai important obiectiv al Direcţiei I a Securităţii a fost găsirea în anturajul lui Enescu, a oamenilor care puteau fi determinaţi să dea informaţii despre ei, să afle dacă se gândesc să se întoarcă în România, şi să-i influenţeze să facă acest lucru, scrie expresmagazin.ro.
La Paris, situația materială a compozitorului român se degrada, ca și starea de sănătate, după ce a decis să nu mai ridice banii cuveniți din drepturi de autor, de teama de a nu fi interpretat ca un gest de apropiere de regimul comunist.
Ultimii săi ani din viață au fost cei mai grei şi mai dramatici. Vârsta, dar mai ales boala, l-au obligat să cânte şi să compună din ce în ce mai puţin. În afara celor patru lucrări compuse în perioada de după plecarea definitivă din România, Enescu a dorit să revizuiască câteva lucrări, printre care Simfonia a-III-a şi Suita a-II-a, a căror manuscrise a cerut să îi fie trimise din ţară, așteptându-le mai bine de doi ani. Începe să aibă mari probleme financiare, din cauză că nu mai Ne mai putând să aibă o activitate muzicală susţinută, are treptat probleme băneşti din ce în ce mai mari şi ajunge din ce în ce mai dependent de cei din anturajul său.
CITEȘTE AICI ARTICOLUL INTEGRAL
Olimpia Diaconiuc