Peste 250 de dosare privind despăgubirile plătite unor proprietari sau cumpărători de drepturi litigioase sunt vizate de anchete penale. Ce alte nereguli n-au fost descoperite încă de DNA, aflaţi din interviul acordat, în premieră, de şeful instituţiei, pentru Sursa Zilei
Pentru prima dată după arestările răsunătoare de la ANRP, George Băeşu, preşedintele instituţiei, a răspuns întrebărilor despre neregulile găsite la numirea sa în funcţie şi mai ales despre metodele prin care statul a fost furat sistematic de „băieţii deştepţi” de la proprietăţi.
Legendele ANRP: Cesionarii și „dosarele pescuite”
Un singur control a fost făcut Curtea de Conturi, până la preluarea funcţiei de preşedinte de către George Băeşu, în mai 2012. Controlul nu s-a mai repetat în Guvernul Boc.
A venit în 2009 şi a sesizat o mulţime de nereguli. Întrebarea mea este de ce nu au continuat controalele după 2009. De ce nu s-a mai făcut niciun raport sau monitorizarea situaţiei de aici. Au venit repede, după ce am venit noi, în 2012, ca să verifice activitatea şi au extins retroactiv până în 2007. Ministrul Justitiei era domnul Predoiu, din 2008, an vizat de controlul Curţii de Conturi – an vizat de raport, dar dumnealui a continuat şi apoi la Justiţie.
Băeşu vorbeşte despre câteva zeci de mii de dosare pe care le-a găsit „vraişte” prin ANRP, o instituţe străină de proceduri, până la acel moment.
Unele erau lăsate pe jos. Pe podea. Imaginaţi-vă că ANRP era o institutie care nu mai solutiona dosare din 2011. Pentru că nu mai existau metode de despăgubiri, nici cash, nici acţiuni la Fondul Proprietatea. Existau 1.000 de dosare pentru care se cerea aprobarea soluţionării cu prioritate, celebrele “cazuri speciale”. 1.000 de dosare în care existau rapoarte de evaluare şi trebuia să le dăm banii şi câteva sute de hotărâri judecătoreşti prin care eram obligaţi să emitem titlul de despăgubire.
La preluarea funcţiei de preşedinte ANRP, George Băeşu a cerut prelungirea termenelor celor două ordonanţe prin care Guvernul Boc oprise activitatea.
Printre maldărele de dosare blocate, cu sute de hotărâri judecătoreşti, singurul lucru de făcut a fost să mergem la Parlament şi, prin legea de aprobare a uneia dintre ordonanţe, să prelungim termenele de suspendare a activităţii până la 15 mai 2013. În toată perioada aceasta, noi ne-am apucat de legea nouă. În timp ce gândeam legislativ cum se va desfăşura activitatea de despăgubire, am stabilit si organizarea acestei instituţii.
Sesizări penale pentru foştii şefi. Zero-uri în plus la conversia în acţiuni
ANRP era condus, pe legea veche, de patru şefi. Fiecare cu propriile interese. Anchetele începute la DNA în 2011 au condus până acum la trimiterea în judecată şi condamnarea primilor traficanţi de influenţă cu funcţii de conducere în ANRP: vicepreşedinţii Remus Baciu şi Cătălin Dumitru.
Aveam preşedintele de la Legea 9 şi 290. Făcea ce vroia el, cum vroia el. Dovadă stă haosul care a existat şi după ce am venit noi. Aveam o Direcţie de Plăţi, pe care între timp am desfiinţat-o, unde vicepreşedintele care coordona plăţile era jupân pe moşie şi din punctul meu de vedere o să şi plătească pentru ce a făcut cât a fost jupân pe moşie. (…) E domnul de negăsit, dl. Teodorescu şi căruia i-am făcut săptămâna trecută şi o sesizare penală pentru că el împreună cu colegii dumnealui au creat instituţiei un prejudiciu de vreo 400.000 de euro punând un zero în plus la un titlu de plată. Adică în loc să-i dea unui om 190.000 de lei, i-a dat 1.900.000 de lei. Şi noi am încercat să recuperăm prejudiciul de la om – o femeie, dar femeia spune că banii nu i-a luat ea, ci o avocată. Sunt în total peste 250 de dosare care ne-au fost solicitate de organele de urmărire penală până acum. Fie după numele cesionarului, fie după numărul de dosar. Nu ştiu să se fi întâmplat până acum acest lucru
Noua conducere a ANRP a constatat că vicepreşedinţii aveau mai multe detalii în comun: Cătălin Teodorescu cu Teodor Nicolescu (argeşeni) şi Sergiu Diacomatu cu Mihai Sebastian Cristian (PDL-işti). Asta în timp ce preşedintelui instituției îi revenea soluţionarea dosarelor pe Legea 10. Fiecare îşi coordona singur activitatea şi îşi stabilea ordinea intrărilor la plată. De aici şi responsabilitatea pentru înaintarea spre Comisie a unor dosare cu acte compromise.
Vorbim de direcţii – ele erau cele care făceau mapa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Exista un secretariat care practic propunea – făcea mapa – tabelele de comisii şi pentru tabelele acelea duceau propuneri oameni de la fond funciar şi de la Legea 10. În tabel erau trecute toate detaliile dosarului. Se întrunea Comisia celor 9 şi aproba. Responsabilitatea punerii dosarelor pe tabel în vederea aprobării aparţinea fie preşedintelui instituţei în materie de Lege 10, fie vicepreşedintelui de fond funciar. El îşi coordona activitatea, îşi propunea evaluatorii.
Punctul nevralgic în procesul viciat de despăgubire la ANRP a fost arhiva din care erau „pescuite” dosarele. Proprietarii erau identificaţi, cumpărătorii de drepturi litigioase direcţionaţi, iar dosarele se transformau peste noapte în „cazuri speciale” tratate cu prioritate de consilieri şi Comisie.
De când am preluat noi, la arhiva se intră doar pe bază de semnătură, intri, e un om care-ți dă dosarul, pleci și-l aduci înapoi. Așa s-au pescuit dosarele de drepturi litigioase. Cine a avut acces la Arhivă şi cine-i pescuia pe proprietari, vor putea afla oricând vor dori organele de cercetare penală, şi cu sprijinul nostru or să afle. Sunt destule cazuri, când, spre exemplu cineva a învăţat pe altcineva cum să cumpere 10 dosare care a doua zi deveneau caz special. E cazul de la Sibiu.
Finanţele dau banii, dar nu ştiu pe ce
George Băeşu susţine că ancheta răsunătoare a DNA a generat şi multe dizinformări din partea celor care nu înţeleg cum a funcţionat şi, mai ales, cum funcţionează acum ANRP.
Această instituţie a fost în subordinea Ministerului de Finanţe care a avut doi reprezentanţi, amândoi arestaţi în prezent. În 2012, când ne-am apucat de lege, Finanţele nu au mai vrut să aibă oameni în comisie. Şi acum, Finanţele, instituţia care plăteşte, nu mai are oameni în Comisie. Avem în schimb de la ADS şi de la Agricultura. Oamenii sunt foarte utili pentru experienţa lor e bună să înţelegem cu cum s-au făcut schimburi de terenuri.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, acum denumită Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, nu face parte din ANRP.
Este o instituţie distinctă. Secretariatul Comisiei este asigurat de ANRP. Eu acum sunt amendat de judecători ca preşedinte al Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor. Sunt amendat pentru că n-aş fi dat titlu… Dar Comisia funcţionează în subordinea primului ministru. Era alcătuită din 9 membri, acum sunt 11. NU are angajaţi proprii, fiecare e plătit de ministerul care l-a trimis acolo. ANRP îşi plăteşte proprii angajaţi. Eu conduc ANRP-ul care conduce secretariatul Comisiei şi, în efectul legii, conduc şi Comisia. Dar cum poate un judecător să mă amendeze pe mine, care am pus hotărârea pe ordinea de zi, când decizia de a cere acte suplimentare aparţine Comisiei…
Noul ANRP invalidează dosarele dubioase
Curtea Constituţională a fost chemată deja să clarifice dacă este sau nu constitiţională prevederea din noua lege ANRP privind posibilitatea invalidării dosarelor. Asta pentru că petenţii invocă un drept deja obţinut la comisiile judeţene.
Acum, invalidăm tot ce găsim în neregulă. Înainte nu exista această posibilitate. Într-un dosar în care constatau că dispoziţia primarului sau a comisiei judeţene este greşită, colegii mei nu puteau să invalideze sau să respingă dosarul. Singura ieşire era să sesizeze un organ de cercetare penală. Dar asta nu o pot face consilierii. Consilierii au arătat în anul 2009, într-un dosar, că dispoziţia unui primar nu este legală. La momentul acela nu a fost sesizat niciun organ de cercetare penală şi dosarul acela a fost băgat pe ordinea de zi şi a fost plătit. Asta deşi au avut un referat în care consilierul arăta că nu e legală dispoziţia primarului. Este vorba despre un cesionar care a cumpărat cu 50.000 de euro şi a fost despăgubit cu 2,5 milioane de euro. Dosarul a fost făcut „caz special” în 2009 şi s-a discutat repede în Comisie în 2010. Bănuiesc că va face obiectul unei cercetări penale cât de curând.
George Băeşu susţine că ANRP funcţionează acum cu suficient personal cât că finalizeze toate dosarele în 5 ani, termenul trecut în lege.
Pentru unii dintre cei care se află pe lista de aşteptare va însemna finalizarea dosarelor într-un an de zile, şi poate că sună rezonabil. Pentru alţii însă, nu avem alt răspuns decât că dosarul dumneavoastră poate fi soluţionat în următorii 4-5 ani. Unii spun că suntem cinici că le dăm astfel de răspunsuri oamenilor, dar ăsta este adevărul. Atâta vreme cât am 40.000 de dosare de Legea 10 de soluţionat de acum încolo.