Procesul Kovesi vs. România merge mai departe la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Plângerea a fost depusă pe 28 decembrie, Kovesi denunţând faptul că nu ar fi beneficiat de dreptul de apărare în ţară, ca urmare a demiterii din funcţia de la DNA. Pe data de 30 ianuarie a fost comunicat cazul autorităţilor române. Potrivit unor surse judiciare, Guvernul respinge soluţia amiabilă şi pregăteşte o apărare prin care se doreşte obţinerea unei respingeri a acţiunii pe motive de inadmisibilitate.
Potrivit surselor judiciare, agentul guvernamental la CEDO mizează pe faptul că plângerea a fost prematur introdusă, prin neepuizarea cailor de atac din dreptul intern. Mai mult, plângerea ar fi, în esenţă, nimic altceva decât o laudă personală, o înşiruire de date din activitatea de procuror, inclusiv referitoare la distincţiile internaţionale. Aceste aspecte sunt însă total irelevante, pentru că la CEDO nu se analizează niciodată aspecte care ţin de fondul cauzei, de vinovăţie sau nevinovăţie, aceasta fiind o confuzie făcută de mulţi alţi aplicanţi.
Prin urmare, poziţia României este cea a susţinerii că plângerea lui Kovesi este inadmisibilă. CEDO urmează să se pronunţe pe aceste aspecte şi abia în eventualitatea respingerii argumentelor agentului guvernamental ar urma să fie analizate şi alte argumente.
Reamintim faptul că, în luna februarie, CEDO a stabilit că părţile trebuie să răspundă la patru întrebări:
- Este articolul 6, alin. 1 al Convenţiei sub latura sa civilă aplicabilă în cazul de faţă (vezi Baka v. Ungaria, nr. 20261/12, 23 junie 2016)?
- Dacă da, solicitantul a avut acces la o instanţă care să determine drepturile sale civile şi obligaţiile în legătură cu demiterea din poziţia de procuror-şef al DNA, în acord cu Articolul 6, alin. 1 al Convenţiei?
- În perspectiva acuzaţiilor soliciantului că demiterea sa a fost rezultatul unor opinii exprimate public din postura a profesională, i-a fost limitat dreptul la libertatea de exprimare, în sensul Articolului 10, alin. 1 din Convenţie? Dacă dacă, respectiva limitare era prevăzută de lege şi necesară în sensul Articolului 10, alin. 2?
- Solicitatul a avut la dispoziţie o cale de atac domestică înainte de a se adresa Curţii, aşa cum prevede Articolul 12 din Convenţie?
Tot în luna februarie, premierul Viorica Dăncilă a decis schimbarea agentului guvernamental al României pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), Catrinel Brumar fiind înlocuită cu Viorel Mocanu.
Laura Codruţa Kovesi a atacat la CEDO decizia prin care a fost revocată din funcţia de procuror-şef al DNA, plângerea fiind depusă în luna decembrie a acestui an. În plângere se arată că au fost atacate drepturile omului.
„Am formulat în luna decembrie 2018 o plângere, în nume personal, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în care am arătat că au fost încălcate mai multe drepturi prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte revocarea din funcţia de procuror şef al DNA ca urmare a Deciziei nr.358 din 30 mai 2018 pronunţată de Curtea Constituţională. Motivele pe care le-am invocat în acţiune au vizat faptul că, prin decizia sa, Curtea Constituţională a hotărât revocarea din funcţie, deşi, nu am avut calitatea de parte în conflictul soluţionat de instanţa constituţională, nu am fost citată în faţa Curţii Constituţionale şi nu am avut posibilitatea de a avea cel puţin calitatea de „intervenientă” pentru a exprima un punct de vedere în apărarea mea”, se arată într-un răspuns al Laurei Codruţa Kovesi, transmis de biroul de presă al Parchetului General.
Emanuel Stan