- Sorin Roşca Stănescu
Conform Biroului Electoral Central, s-au înscris pentru europarlamentare 15 partide politice şi 4 independenţi. Partidele politice trebuie să depună minimum 200.000 de semnături. Independenţii, minimum 100.000. Dar, pentru a avea şansa de a fi validaţi, şi unii şi alţii trebuie să prezinte un total mai mare. Dacă, în medie, candidaţii, partide sau persoane, aduna circa 20 la sută mai mult decât era necesar, rezulta o cifră incredibilă. Şi anume că listele prezentate la BEC sunt semnate de 4,5 milioane de persoane diferite. Ceea ce este imposibil.
S-a produs un furt masiv fără a fi început măcar, în mod oficial, campania electorală pentru europarlamentare. Pentru moment, furtul este făcut pe liste. Calculul pe care l-am prezentat mai sus ne conduce la o cifră colosală a semnăturilor prin care cetăţenii se declară de acord cu candidatura unor partide şi a unor persoane. Cheia raţionamentului pe care îl prezint în această analiză este faptul că, în conformitate cu legea, un cetăţean nu poate semna decât pe o singură listă. Avem, prin urmare, de-a face, sau ar trebui să avem, cu 4,5 milioane de persoane cu drept de vot care s-au deranjat, şi-au luat cartea de identitate de acasă şi s-au deplasat către unul dintre centrele în care s-au strâns semnături. Doar pentru a-şi manifesta dorinţa de a vedea înscris pe liste în ziua europarlamentarelor un partid sau un candidat independent.
Dar unde Dumnezeu s-au strâns aceste semnături? Câte corturi destinate strângerii de semnături au văzut cetăţenii României în mările oraşe, în oraşele mici sau în sate? Câte asemenea operaţii au fost fotografiate, filmate, prezentate în presă scrisă sau la televiziuni? Chiar aşa, aţi văzut dumneavoastră prin intersecţii sau parcuri nenumărate corturi destinate strângerii de semnături? Aţi văzut măcar unul? Pe aceste corturi ar fi trebuit să fie scris numele partidului său al candidatului independent însoţit de sigla şi respectiv fotografia acestuia. Câte au fost văzute? Să admitem că partidele ar fi strâns semnături exclusiv în sediul acestora. În această situaţie, ar fi trebuit să vedem, dacă ne referim nici mai mult, nici mai puţin decât la 4 milioane şi jumătate de semnături, nenumărate cozi la intrarea în sediile partidelor politice. Cu atât mai mult cu cât intervalul a fost foarte scurt din momentul în care a fost difuzată pe site-ul BEC forma definitivă a acestor liste de semnături şi ziua în care ele trebuie depuse. A văzut cineva, prin satele României, caravane destinate strângerii de semnături?
Dacă ne imaginăm ceea ce este perfect plauzibil, ca un sfert dintre semnături ar fi fost strânse în capitală, agitaţia în cele 30 de zile disponibile ar fi trebuit să fie maximă. Pentru că nu mai puţin de 40.000 de bucureşteni ar fi trebuit să semneze zilnic.
Eu unul tare mă tem că, dacă introducem într-un soft de genul celor utilizate în alte state din Uniunea Europeană aceste liste de semnături, vom descoperi că domnul, să spunem, Popescu Vasile, pe un asemenea tabel, urmează după domnul Ionescu Ionel şi se află înaintea lui Georgescu Tiberiu la fel cum s-a întâmplat şi în cazul listelor precedente. De la celelalte alegeri. Între timp, însă, unii au decedat.
De această dată însă există o complicitate a întregii clase politice. De aceea nu cred că va exista o determinare, în scopul declanşării unor verificări sau anchete. Deşi, spre deosebire de referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu, unde, în ciuda faptului că au fost puşi pe drumuri sute de procurori, nu au fost identificate decât câteva zeci de nereguli, acum ilegalităţile sunt cu adevărat masive. Şi majore. Ca să nu spun evidente.