Atâta vreme cât respingem posibilitatea fricii, o negăm sau o ignorăm, ne va ține prizonierii ei și ne va îngheța emoțional
Este mult prea multă frică în lume, alimentată de mult prea multă luptă – ISIS, Ebola, atacuri violente, crime, jafuri și violuri. Toate acestea costituie însă doar scuze perfecte pentru a ne declara complet neputincioși, incapabili să oferim o mână de ajutor. Pentru că, fără să conștientizăm, putem face un lucru foarte important: ne putem împrieteni cu propria noastră teamă pentru a depăși toate obstacolele, scrie care2.com.
Întotdeauna îi vom învinovăți și condamna pe cei pe care îi simțim responsabili pentru războaie și nedreptate socială, fără a recunoaște gradul de violență din noi înșine. Trebuie să lucrăm cu noi înșine, ca și cu cei pe care îi condamnăm, dacă dorim să ne mișcam către pace.
Thich Nhat Hanh
nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace de către Martin Luther King Jr.
Teama ne scoate din clipa prezentă și ne aruncă fie în trecut, fie în viitor; ne poate paraliza și ne poate îngheța emoțional. Când frica preia controlul, devenim iraționali, rezistenți la schimbare și la spontaneitate; devenim furioși, defensivi, ne ascundem în spatele zidurilor autoconstruite pentru protecție, ceea ce întărește doar separarea, izolarea și dușmănia.
Teama ne determină să ne agățăm de cunoscut și, simultan, să respingem orice lucru necunoscut. Odată negată, frica poate genera haos în propriile noastre vieți și în lumea din jurul nostru – de aici atacurile zilnice, luptele și comportamentul abuziv, ghidat de violență, de forță.
Unicul lucru de care trebuie să ne temem este teama însăși.
Franklin D Roosevelt
Totuși, putem întoarce teama la 180 de grade, o putem confrunta, putem ajunge să o cunoaștem și să scăpăm de rezistența față de ea. Când recunoaștem și preluăm responsabilitatea pentru propriile noastre tendințe de înfricoșare și agresivitate, când realizăm că dușmanul din noi este, de fapt, mai dăunător decât dușmanul din exteriorul nostru, atunci avem capacitatea de a schimba nu doar propriile noastre vieți, ci și lumea. Neînfricarea nu este starea de a fi fără frică. Mai degrabă este experiența de a simți pe deplin frica, de a o nominaliza și de a ajunge să o cunoaștem.
A-i permite fricii să intre în interiorul nostru și a ne împrieteni cu ea nu este tocmai ușor. Teama este un sentiment puternic, care cere înțelegere și răbdare, dar prin recunoașterea ei, atunci când apare, și doar prin a fi cu ea, mai degrabă decât a reacționa la ea, noi îi reducem puterea. Încercarea de a opri sau a reprima frica va creea mai multă rezistență și tensiune.
Cum depășești teama
Dacă teama crește, poți folosi respirația pentru a te menține deschis, respirând conștient în zona inimii tale, în timp ce numești frica „frică”. Spune asta ușor. Privește ce se întamplă cu corpul tău pe măsură ce teama încearcă să preia controlul. Vine frica: respiră și las-o să plece. Vine frica: vezi cum mintea are nevoie de reasigurări și tandrețe. Cât timp menții corpul deschis, într-o poziție de completă acceptare, va fi foarte greu pentru teamă să se înrădăcineze.
Practică meditația: cunoaște-ți frica
- Stai în liniste, respiră bland, rămâi deschis și numește-ți frica.
- Continuă să respiri blând, cu accent pe expirație.
- Acum ajungi sub, în spatele sau în centrul fricii pentru a-i găsi sursa.
- Acolo ar putea fi tristețea, pierderea, inadecvarea sau sensibilitatea.
- Continuă să pătrunzi mai adânc, doar privind și acordând libertate.
- Pe măsură ce faci asta, frica va începe să se miște prin tine fără a se opri, fără a ateriza.
- Vei fi capabil să o vezi, să o cunoști și să continui să treci dincolo de ea.
Lucian Mera