The Guardian a publicat o fotografie nud cu Ammar al-Baluchi, unul dintre cei cinci bărbați pe care Statele Unite ale Americii îi suspectează de plănuirea atentatelor teroriste de la 11 septembrie 2001 și ținut în detenție de peste două decenii fără să fi fost condamnat de vreo instanță. Imaginea, care datează de la începutul anului 2004, a fost cel mai probabil surprinsă la închisoarea secretă a CIA de la București.
În fotografie, bărbatulul este foarte slab, cu părul tuns, dar cu barbă şi se uită direct la cameră. Este complet dezbrăcat, are cătuşe la încheieturile mâinilor şi se află într-o încăpere luminată puternic artificial.
Această fotografie este prima imagine publicată cu un deţinut din „războiul împotriva terorii” care a fost făcută într-un „sit negru” (facilităţi secrete de detenţie) al CIA, relatează The Guardian, citat de News.ro.
Ammar al-Baluchi este unul dintre cei cinci bărbaţi deţinuţi în prezent la Guantánamo şi acuzaţi de guvernul american că au plănuit atentatele de la 11 septembrie 2001.
Baluchi a fost arestat pentru prima dată în Karachi, Pakistan, în aprilie 2003, apoi a fost transferat în secret între cinci locuri secrete din mai 2003 până în septembrie 2006. De atunci, el este deţinut la Guantánamo, deşi nu a fost condamnat pentru nicio infracţiune.
Milioane de dolari pentru găzduirea închisorii secrete
Această fotografie, împărtăşită cu The Guardian de avocaţii lui Baluchi, se crede că datează de la începutul anului 2004, când Baluchi avea 26 de ani, şi a fost probabil făcută la „situl negru” al CIA din Bucureşti, România, cunoscut în comunicatele guvernului american atât ca Locaţia nr. 7, cât şi sub numele de Detention Site Black (facilitate de detenţie secretă). În fotografie, Baluchi, a cărui poveste a stat la baza unui personaj din filmul Zero Dark Thirty, este probabil pregătit pentru a fi transportat către un alt loc secret de detenţie, scrie The Guardian.
Între 2002 şi 2008, cel puţin 119 bărbaţi musulmani au fost capturaţi, deţinuţi şi interogaţi în aceste închisori secrete ale CIA din întreaga lume, 39 dintre aceştia fiind supuşi la ceea ce administraţia Bush a denumit eufemistic „tehnici de interogare îmbunătăţite”. În 2014, guvernul SUA a recunoscut că aceste practici au fost practic tortură, atunci când Barack Obama a declarat: „Am torturat unele persoane”.
Nimeni din cadrul CIA nu a fost tras vreodată la răspundere pentru tortură, reaminteşte The Guardian.
Locaţia din România a fost identificată între timp ca fiind în subsolul Oficiului Naţional de Evidenţă a Informaţiilor Clasificate (ORNISS), o clădire guvernamentală de dimensiuni considerabile situată în apropiere de centrul Bucureştiului.
Şase celule din prefabricate, vopsite în alb şi placate cu sticlă rezistentă la impact, au fost instalate pe picioare de cauciuc pentru a-i menţine pe deţinuţi dezorientaţi. România, care la acea vreme dorea să intre în NATO, a fost de acord să coopereze cu CIA prin găzduirea locaţiei şi a primit în schimb milioane de dolari, scrie The Guardian.
Nuditatea forţată a fost frecvent utilizată de CIA
CIA a făcut aproximativ 14.000 de fotografii în locurile sale secrete de detenţie şi cu deţinuţii aflaţi în custodie. Însăşi existenţa acestor fotografii a fost ascunsă publicului până în 2015, iar pozele rămân în mare parte clasificate.
Însă avocaţii apărării care îi reprezintă pe deţinuţii de la Guantánamo au contestat ani de zile sistemul draconic de clasificare al instanţei militare, ceea ce a dus treptat la publicarea mai multor materiale clasificate anterior, inclusiv această fotografie, precizează The Guardian.
Deşi nuditatea forţată a fost frecvent utilizată de CIA ca „tehnică de interogare îmbunătăţită” în siturile sale negre, Baluchi este gol în această fotografie probabil din cauza protocoalelor de transport ale CIA. Potrivit unui raport declasificat anterior al inspectorului general al CIA, Baluchi fusese deja supus „procedurilor standard de predare” atunci când a fost transportat în România de la primul său loc de detenţie clandestin, Salt Pit, o închisoare secretă din Afganistan care era cunoscută şi sub numele de Detention Site Cobalt.
Procedurile de transport între facilităţile secrete de detenţie includeau „o verificare a cavităţilor corporale” şi examinarea lui Baluchi de către un ofiţer medical. Cartierul general al CIA a indicat ofiţerilor din teren că trebuie „să îi facă fotografii pentru a documenta starea sa fizică în momentul transferului”, precizează The Guardian.
Tehnici de interogare „Îmbunătățite”
La Salt Pit, în Afganistan, cu câteva luni înainte ca această fotografie să fie făcută, Baluchi a fost supus celor mai brutale tratamente din partea CIA, inclusiv lovirea repetată a cefei de un perete, o tehnică denumită „walling” de către guvern. Stagiarii care interogau şi care doreau să obţină certificarea „oficială” pentru locul de muncă s-au aliniat pentru a exersa această tehnică pe Baluchi ca şi cum ar fi fost o recuzită de antrenament, susţin avocaţii săi. El era ţinut dezbrăcat în timpul interogatoriului, pentru sesiuni care durau două ore. Experţii medicali ai apărării au raportat între timp comisiilor militare că izbirea de zid ar fi putut duce la leziuni traumatice permanente ale creierului.
În diferite momente, Baluchi a fost, de asemenea, privat de somn timp de până la 82 de ore la un moment dat, forţat să stea în picioare prin încătuşarea încheieturilor de o bară din tavan, stropit în mod repetat cu apă rece ca gheaţa, ras cu forţa de păr şi barbă, supus la bătăi, plasat în poziţii de stres şi privat de hrană. La jumătatea anului 2003, când SUA au preluat custodia sa, Baluchi cântărea 64 de kilograme. Până la sfârşitul anului 2003, greutatea sa scăzuse la 54 de kg.
La sfârşitul anului 2003, el a fost mutat de la Salt Pit în România.
Închisoarea secretă din România
La Salt Pit (Groapa cu Sare – trad.) din Afganistan, deţinuţii „erau ţinuţi în întuneric total şi încătuşaţi în permanenţă în celule izolate, cu zgomot sau muzică puternică şi doar cu o găleată pentru deşeuri umane”, potrivit subcomisiei Senatului pentru informaţii. Şeful interogatoriilor de la acest sit a descris Salt Pit drept „o temniţă”.
În schimb, facilitatea secretă din România era inundată cu lumină 24 de ore din 24, ceea ce poate explica luminozitatea fotografiei.
În documentele depuse în instanţă, Baluchi a descris perioada petrecută aici: „Ca şi cum aş fi trăit într-un frigider. Aici am avut în sfârşit haine, pantaloni scurţi şi o pătură, ceea ce nu a fost suficient pentru a alunga frigul din acest loc”.
În acest loc, deţinuţii au fost supuşi izolării, privării de somn şi maltratării fizice prin „atragerea atenţiei” şi „prinderi faciale”. Li se permitea să facă duş o dată pe săptămână, o noutate în comparaţie cu închisorile secrete anterioare. Dar erau în continuare deţinuţi în mod extrajudiciar şi fără a putea comunica cu nimeni (incommunicado), dispăreau din lume şi nu puteau vorbi cu nimeni în afară de gardienii lor.
Raportul CIA citează un interogator care a numit „situl negru” din România „probabil cea mai frumoasă instalaţie” pe care a vizitat-o, afirmând că era „curată, sterilă, eficientă şi modernă”, cu „o senzaţie aproape „suprarealistă”. Un alt interogator, care îl cunoştea pe Baluchi de la Salt Pit, a menţionat că, de când se afla în situl din România, acesta avea acum „mai multă carne pe oase”. După cum reiese clar din fotografie, barba sa, care fusese rasă cu forţa atunci când a intrat în primul său sit negru, crescuse din nou.
Ce arată fotografia din România
Această fotografie serveşte unui scop birocratic specific, mai degrabă decât să existe ca amintire. Scopul acestei fotografii pare dublu: să reducă subiectul său, al-Baluchi, la un corp gol şi apoi să demonstreze că acest corp rămâne întreg, în ciuda a tot ceea ce i s-a făcut, comentează The Guardian.
„Tehnicile îmbunătăţite de interogare” ale CIA se bazau pe faptul că nu vor lăsa nicio urmă fizică durabilă pe corpul acuzatului, după cum reiese din celebrele „note privind tortura” ale administraţiei Bush. Memorandumurile au definit tortura drept „daune fizice permanente şi grave” care „trebuie să se ridice la nivelul decesului, al insuficienţei organice sau al afectării permanente a unei funcţii corporale semnificative”.
Ca atare, această fotografie funcţionează ca o dovadă vizuală a acestui argument acum discreditat, ilustrând în acelaşi timp poziţia umilitoare şi supusă în care Baluchi este forţat să stea în faţa camerei. Dr. Vincent Iacopino, un medic specializat în consecinţele psihice ale torturii, a declarat anterior pentru The Guardian că o astfel de fotografie obligatorie nud este atât o formă de umilinţă sexuală, cât şi de agresiune sexuală.
Adina Bucur