Avocatul Dan Chitic, cel care susține că a fost lovit de Traian Băsescu, la ieșirea din restaurantul Cireșica, a câștigat la instanța supremă procesul deschis împotriva Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General.
Mai exact, avocatul a atacat o soluție de „neîncepere a urmăririi penale” dispuse de adjunctul secției, colonelul magistrat Iulian Dinu, față de fostul șef al Jandarmeriei Capitalei, generalul Eugen Meran, cel care a condus operațiunile de represiune a manifestațiilor din ianuarie 2012, din Piața Universității. Culmea este că generalul Eugen Meran a fost demis înainte ca procurorul să dea această soluție. Înalta Curte de Casație și Justiție a decis admiterea plângerii formulate de avocatul Dan Chitic. Procurorii vor trebui să-l cerceteze pe generalul Eugen Meran pentru arestare nelegală și cercetare abuzivă.
Implicat în scandalul legat de protestele din Piața Universității și atenționat de conducerea Jandarmeriei Române pentru gestionarea defectuoasă a paradei de 1 Decembrie, șeful Jandarmeriei Capitalei, generalul Eugen Meran, a fost „sancționat” de președintele României cu o distincție.
Iată mai jos plângerea avocatului Dan Chitic, publicată de site-ul corectnews.ro.
Subsemnatul Chitic Mircea Victor Daniel formulez în temeiul art. 2781 şi următoarele C.p.p. prezenţă
PLÂNGERE CONTRA REZOLUŢIILOR PROCURORILOR
adoptate în dosarul 1169/P/2010 de către colonelul magistrat Dinu Iulian şi general de brigadă Lupulescu Nicole, rezoluţii prin care s-a dispus neinceperea urmaririii penale faţă de făptuitorii general de brigadă Meran Eugen, lt. col. Necula Marius şi a altor trei jandarmi mascaţi, pe care nu i-am putut identifica, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în Codul Penal la articolele 246, 247, 250 şi 289 prin care vă solicit restituirea dosarului pentru continuarea cercetării penale în temeiul art. 231 C.p.p. pentru următoarele motive:
I. Rezoluţiile adoptate de către cei doi magistraţi militari sunt fundamentate pe fapte şi acte neconforme cu realitatea care au determinat adoptarea unor soluţii nelegale şi netemeinice;
II. Rezoluţiile adoptate sunt contrare spiritului şi literei Constituţiei şi legislaţiei în naţionale şi europene în vigoare, instituind în contra evidentei probelor depuse la dosar pentru subsemnatul o veritabilă prezumţie de vinovăţie, care are ca efect sancţionarea abuzivă a exercitării în limite legale ale drepturilor prevăzute de Constituţie, rezoluţiile adoptate consfinţind abuzurile organelor Ministerului de interne prin îngrădirea drepturilor subsemnatului prevăzute de art. 23, 29 şi 30 din Constituţie şi având ca scop şi efect încurajarea unor viitoare abuzuri.
I. Rezoluţiile adoptate de către cei doi magistraţi militari sunt fundamentate pe fapte şi acte neconforme cu realitatea care au determinat adoptarea unor soluţii nelegale şi netemeinice:
A. Cu privire la rezoluţia adoptată de către colonelul magistrat Dinu Iulian subliniez odată în plus faptul că deşi subsemnatul prin plângerea formulată arătăm că “în dată de 15.01.2012 la orele 00.10 subsemnatul mă aflam pe B-dul Nicolae Bălcescu, mai exact pe trotuarul din faţa Teatrului Naţional, deplasându-mă dinspre Pasajul Universităţii spre Hotelul Intercontinental (spre magazinul “Cellini”) unde urma să mă întâlnesc cu soţia mea.”, aducând ca probă irefutabila o înregistrare video a tuturor evenimentelor ce s-au petrecut anterior, în momentul şi ulterior reţinerii abuzive a subsemnatului, înregistrare care mă plasa în mod categoric pe trotuarul din faţa Teatrului Naţional, şi anume la aproximativ 50 metri de intrarea în Hotelul Intercontinental în chiar momentul “intervenţiei” jandarmilor prin care am fost bruscat şi reţinut abuziv, în pofida tuturor acestor evidente, în rezoluţia adoptată, organele de urmărire penală au “constatat” că “câteva persoane grupate lângă facultatea de Geografie au refuzat însă să părăsească zona şi au continuat să se manifeste zgomotos şi agresiv la adresa forţelor de ordine” (…) şi că “printre aceste persoane s-au aflat numiţii Chitic Mircea Victor Daniel şi Raureanu Lavinia Patricia care la solicitarea lucrătorilor Jandarmeriei au refuzat să prezinte vreun act de identitate sau să comunice datele lor personale”, faptele descrise în Rezoluţia adoptată deformând în mod grosolan realitatea în scopul vădit de a justifica abuzurile comise de către forţele de Jandarmerie.
Faptul că subsemnatul nu mă aflam lângă Facultatea de Geografie (unde, într adevăr fusese încolţit pe trotuar un grup de cetăţeni care îşi exercitau drepturile legitime la libera exprimare fără a încălca legea) este confirmat şi de o altă înregistrare realizată de operatorii de la OTV (pe care o depunem pe aceata cale la dosar) în care este surprins exact momentul în care doamna Raureanu Lavinia Patricia a fost reţinută de pe trotuarul de lângă Facultate, înregistrare în care subsemnatul nu am putut fi surprins pentru simplul motiv că în exact acelaşi moment eu mă aflam la aproximativ 200 de metri, în apropierea Hotelului Intercontinental.
Această realitate incontestabilă poate fi cu uşurinţă constatată din vizionarea înregistrărilor video depuse de subsemnatul la dosar, înregistrări din cadrul cărora am extras două instantanee şi pe care le depunem şi în prezenţa Plângere
Plecând de la constatarea aceastei denaturări flagrante a realităţii, întreg eşafodajul Rezoluţiei adoptate de către colonelul magistrat Dinu Iulian se năruie, lăsând să se întrevadă adevăratele şi ilegalele scopuri ale acestei soluţii: justificarea intervenţiei ilegitime, brutale şi disproprortionate a Jandarmeriei comandate de către generalul de brigadă Eugen Meran, care “a aprobat planurile de acţiune pentru asigurarea ordinii publice pe timpul desfăşurării acţiunii de protest, prin care s-au stabilit măsurile care trebuiau întreprinse de lucrătorii de jandarmerie pentru asigurarea şi menţinerea liniştii şi ordinei publice pe timpul acestor proteste.” Având în vedere argumentele şi imaginile prezentate mai sus este evident că subsemnatul NU mă aflam în acelaşi grup de persoane în care se afla şi Raureanu LP şi, pe cale de consecinţă, “în aceste condiţii” nu puteam fi reţinuţi din acelaşi loc cu aceasta şi de către aceleaşi persoane – lucrători ai jandarmeriei, motiv pentru care subliniez următoarele:
a. Subsemnatul NU mă puteam afla în acelaşi loc cu persoanele “grupate lângă Facultatea de Geografie”, motiv pentru care subsemnatul nu puteam adera la voinţa colectivă a acestora prin care aceştia “au refuzat să praraseasca zona” (vezi pag 2 ultim paragraf din Rezoluţie);
b. Subsemnatul nu mă puteam număra “printre aceste persoane” şi nu puteam să mă raliez refuzului acestora de a prezenta “vreun act de identitate sau să comunice datele lor personale”; (vezi pagina 3 prim paragraf din Rezoluţie); de fapt, subsemnatul în momentul în care am fost bruscat şi reţinut abuziv în faţa Teatrului Naţional nu am fost întrebat dacă vreau sau nu să mă legitimez – Jandamii fiind mult prea ocupaţi cu actele de agresiune pentru a se mai formaliza cu privire la verificarea identităţii subsemnatului, această întrebare venind doar după ce am fost “condus” la maşina Jandarmeriei unde, deşi am prezentat actele solicitate, am fost condus la secţia 14 Poliţie.
c. Subsemnatul nu am fost “condus” împreună şi în acelaşi timp cu doamna Raureanu la secţia 14 Poliţie. Arăt pe această cale ca în momentul în care subsemnatul “am fost invitat” să intru în încăperea din incinta secţiei 14 în care am fost reţinut ilegal mai bine de două ore, doamna Raureanu se afla deja înlăuntru şi manifestă o stare de surescitare şi panica avansată, plângând şi vociferând împotriva reţinerii sale.
d. lt. Col. Necula Marius şi plt. Stefan Nicusor Ionel, care potrivit Rezoluţiei adoptată se menţionează că au făcut parte din dispozitivul de ordine publică de la Piaţa Universităţii pentru a asigura filmările operative” , au declarat în fals, săvârşind infracţiunea de 292 şi respectiv 260 C.pen., atunci când au spus în fata organelor Parchetului Militar cp “au observat pe numiţii Chitic Mircea Victor Daniel şi Raureanu Lavinia Patricia printre persoanele care se manifestau zgomotos şi care, la solicitarea forţelor de ordine, au refuzat să părăsească zona” (…);
e. în situaţia în care lt. col. Necula Marius a realizat la faţa locului “filmări operative”, prilej cu care ‘m-a putut observa în grupul persoanelor de la Facultatea de Geografie”, rezulta pe cale de consecinţa că în aceste înregistrări video ar fi trebuit să apară şi persoana subsemnatului – fapt imposibil atâta vreme cât subsemnatul am fost bruscat şi reţinut în faţa Teatrului Naţional, situaţie care demonstrează fără putinţă de tăgadă că lt. Col. Necula Marius în calitate de agent instrumentator al procesului verbal de contravenţie sria JO nr. 0247202 nu a avut şi calitatea de agent constatator, fapt ce în mod evident constituie infracţiunea prevăzută de art. 289 C.pen, art. 246 şi 247 C.pen.m, lt. Col. Necula Marius întocmind astfel un proces verbal lovit de nulitate. Solicităm pe această cale ca la dosar să fie depuse înregistrările realizate de către lt. col. Necula Marius şi plt. Stefan Nicusor Ionel pentru elucidarea tuturor aspectelor de fapt menţionate mai sus; (vezi ultimul paragraf din Rezoluţia din 18.02.2013)
f. Afirmaţia conform creia “Plt. maj. Prigoreanu Bogdan şi plt. maj. Dragomir Marian (…) au condus persoanele în cauză (respectiv pe dna Raureanu şi pe subsemnatul) la sediul Secţiei 14 Poliţie” este în mod evident falsă, cele două persoane (jandarmi mascaţi) neputând opera reţineri în acelaşi timp (în jurul 0relor 00.10) în două locuri diferite aflate la o distanţă de 200 m unul de celălalt, motiv pentru care este evident că fie subsemnatul, fie doamnă Raureanu, a fost reţinuţi abuziv de alţi cel puţin doi jandarmi – făptuitori rămaşi până la această dată neidentificaţi.
g. Faptul că Plt. maj. Prigoreanu Bogdan şi plt. maj. Dragomir Marian au confirmat declaraţiile susnumitilor lt. col. Necula Marius şi plt. Stefan Nicusor Ionel “care au menţionat că i-au atenţionat pe numiţii Chitic Mircea Victor Daniel şi Raureanu Lavinia Patricia că genul de comportament adoptat faţă de forţele de ordine publică nu se justifică şi le-a cerut să se legitimeze, însă aceştia au refuzat, motiv pentru care i-au condus la sediul organelor de poliţie” sunt în mod evident false pentru unul şi acelaşi motiv că subsemnatul nu mă aflam în acelaşi loc la acelaşi moment cu numita Raureanu Lavinia, fapt ce face imposibilă acţiunea 4 descrisă de cei 2 jandarmi şi confirmată de către ceilalţi doi, fapt care prezintă elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art 292 şi respectiv 260 C.pen. (pag. 4 prim paragraf din Rezoluţie)
h. Faptul că “cei doi subofiţeri jandarmi au precizat că asupra numiţilor Chitic Mircea Vitor Daniel şi Raureanu Lavinia Patricia nu au fost exercitate acte de violenţă cu ocazia opririi şi conducerii lor la Poliţie şi nu a fost necesară încătuşarea, întrucât au acceptat să-i însoţească de bună voie, chair dacă pe timpul deplasării le-au adresat jandarmilor numai injurii” constituie în mod evident o declaraţie falsă atâta vreme cât subsemnatul în cond. Prev de art 292 şi 260 C.pen., căci în momentul reţinerii am fost singur, singur condus la maşina jandarmeriei (care se afla vis-a-vis de Hotelul Intercontinental, în faţa magazinului Alpadrino – aşa cum rezultă şi din imaginile pe care le-am depus pe CD la dosar), în maşina Jandarmeriei (un Mercedes Vito albastro) am fost singur transportat până la Secţia 14 Poliţie, perioada în care nu am insultat pe nimeni, ci doar am încercat să aflu care sunt temeiurile legale în baza cărora subsemnatul am fost reţinut.
i. În mod paradoxal, în rezoluţia criticată sunt citate discuţii purtate de subsemnatul cu jandarmul care m-a reţinut şi condus până la maşina Jandarmeriei, însă în mod evident cu rea credinţă este omis faptul că subsemnatul eram neînsoţit şi mă aflam în fata Hotelului Intercontinental şi nu în fata Facultăţii de Geografie (paragraful 3-4 aflate pe pagina 4 a Rezoluţiei);
j. În rezoluţia criticată s-a reţinut şi faptul că pe una din înregistrările depuse de către subsemnatul la dosarul cauzei este auzită comanda transmisă prin staţia radio către comandantul dispozitivului “măturaţi tot ce e şi pe o parte şi pe altă”, fapt care în mod evident este o comanda prin care şeful Jandarmeriei Bucureşti – general de brigadă Eugen Meran ordonase “curăţarea” tuturor persoanelor care se aflau legitim pe trotuare, căci din înregistrările depuse de subsemnatul la dosar rezultă fără putinţă de tăgadă că în jurul orelor 00.00 carosabilul era complet liber şi circulaţia era nestânjenită, fapt care dovedesc în mod evident caracterul abuziv al “curăţării” trotuarelor, spaţii destinate circulaţiei libere a cetăţenilor, loc de unde subsemnatul am fost abuziv “curăţat” de către trupele jandarmeriei.
B. În ceea ce priveşte rezoluţia adoptată de către Generalul de Brigadă dr. Lupulescu Nicolae arăt ca aceasta este profund nelegala şi netemeinica, fiind adoptată cu încălcarea flagrantă a obligaţiei procurorului de a “reprezenta, în activitatea judiciară, interesele generale ale societăţii şi de a apăra ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor”, acesta denaturând şi deformând în mod evident faptele supuse cercetării sale şi constituindu-se într-un veritabil apărător al organelor ministerului de interne. Astfel, într-o vădită imposibilitate de a nega evidenţele criticilor învederate de subsemnatul la adresa aspectelor de fapt reţinute în rezoluţia adoptată de către colonelul magistrat Dinu Iulian, generalul de brigadă Lupulescu a menţinut “că legală şi temeinică” soluţia de neincepere a urmăririi penale împotriva făptuitorilor, făcând apel la rândul său la o altă serie de denaturări flagrante ale realităţii. $ În aceste condiţii deşi neinceperea urmăririi penale în prima rezoluţie a fost adoptată ca urmare a constatării faptului că organele Ministerului de interne “au observat pe numiţii Chitic Mircea Victor Daniel şi Raureanu Lavinia Patricia printre persoanele care se manifestau zgomotos şi care, la solicitarea forţelor de ordine, au refuzat să părăsească zona” (Facultăţii de Geografie!!!), lucru “constatat personal” de către lt. col. Necula Marius care, realizând la faţa locului “filmări operative”, “m-a putut observa în grupul persoanelor de la Facultatea de Geografie”, motiv pentru care “Plt. maj. Prigoreanu Bogdan şi plt. maj. Dragomir Marian (…) au condus persoanele în cauză (respectiv pe dna Raureanu şi pe subsemnatul) la sediul Secţiei 14 Poliţie” , domnul general de brigadă Lupulescu confirma această soluţie, deşi constată la rândul lui o cu totul altă dinamică a evenimentelor – ceea ce însă nu îl determină să trimită dosarul spre refacerea cercetărilor, ci, procedând la o “analiză proprie” a probelor aflate la dosar acesta adopta o soluţie întemeiată pe o descriere a faptelor sesizate de subsemnatul la fel de străină de realitatea celor petrecute în dată şi locul mai sus amintite. Generalul procuror Lupulescu reţine într-un final că “în urma cercetărilor efectuate” subsemnatul mă aflam într-adevăr în faţa Teatrului Naţional – ceea ce contrazice în integralitate soluţia adoptată iniţial de către procurorul Dinu Iulian, însă acesta a constat “din înregistrările video, al căror conţinut a fost redat de către procurorul militar în procesele verbale” se afla pe carosabil în momentul reţinerii, iar cu toate insistenţele jandarmilor, susnumitul a refuzat să plece”!!!
Domnul general procuror continua mistificarea evidentă a realităţii susţinând că “este adevărat că pe timpul realizării primei înregistrări numitul CMVD se afla pe trotuarul din faţa Teatrului Naţional, în spatele gardului de protecţie instalat de jandarmi, însă tot în această înregistrare este fixat şi momentul în care susnumitul încearcă să pătrundă pe carosabil” (?!?).
Or, din înregistrările depuse la dosar este evident faptul că subsemnatul am fost violentat şi reţinut nejustificat NU pe carosabil, nici măcar pe trotuar, ci pe treptele dinspre parcul din faţa Teatrului Naţional iar reţinerea efectivă a subsemnatului a avut loc în mijlocul parcului din faţa Teatrului Naţional, la mai bine de 30 de metri de limită (bordura) trotuarului, şi deci nu mă aflam în momentul bruscării şi reţinerii pe carosabil, aşa cum rezultă şi din imaginile de mai jos care pot fi însă mai bine situate în timp şi spaţiu prin vizionarea înregistrărilor video din care sunt surprinse.
În acest loc şi în acest moment – pe treptele parcului din fata TN, la mai bine de 9 metri de limita trotuarului unde “este fixat şi momentul” în care subsemnatul aş fi încercat “să pătrund pe carosabil” – mă aflam în momentul “intervenţiei” trupelor de Jandarmerie, fapt demonstrat fără putinţă de tăgadă de faptul că imaginea luată de subsemnatul în chiar momentul agresiunii venită din partea trupelor de Jandarmerie surprinde reclama aflată la nivelul parcului din faţa Teatrului Naţional exact în fata reclamei Ursus aflată pe blocul de la intersecţia Bulevardului N. Bălcescu cu strada Batistei, (loc unde aveam întâlnire cu soţia mea şi spre care mă îndreptam în chiar acel moment), fapt care, prin trasarea unei drepte imaginare între cele două reclame descrie precis locul în care mă aflam în momentul “intervenţiei” trupelor de Jandarmerie.
Aceasta amplasare a subsemnatului într-un loc public de liber acces pietonal m-a determinat să afirm în momentul care a precedat intervenţia Jandarmilor “bun şi dacă eu vreau să plec, să mă lase să plec”, iar în momentul în care am încercat să ocolesc cordonul de jandarmi prin parcul Teatrului Naţional le-am şi cerut jandarmilor “nu puneţi mâna”, subsemnatul neavând nicio intenţie de a “forţa cordonul de protecţie”, (care oricum nu se afla la limita carosabilului ci în parc şi pe trotuar, perpendicular pe sensul de circulaţie pe trotuar, unde “matura” conform ordinelor primite), în aşa fel încât nicio persoană aflată pe trotuar să nu poată scăpa “nemăturata”…
În ceea ce priveşte afirmaţia procurorului conform căreia “celalte două înregistrări sunt realizate în timp ce susnumitul se afla pe carosabil, în imaginile fixate putându-se observă marcajul rutier de pe covorul asfaltic” este de natură a continua mistificare realităţii, căci subsemnatul m-am aflat într-adevăr pe carosabil doar în momentul în care eram “condus” la maşina Jandarmeriei pentru a fi dus la Secţia 14…
Desigur, toate acestea pot fi lesne observate din chiar prima vizionare obiectivă a imaginilor înregistrate de subsemnatul, ceea ce demonstrează caracterul partizan şi subiectiv al Rezoluţiei adoptate de către Generalul de Brigadă Lupulescu Nicolae, atitudine care, venită din partea unui înalt magistrat, este de natură a încuraja săvârşirea unor fapte similare şi întruneşte pe cale de consecinţă în opinia noastră elementele constitutive ale mai multor infracţiuni prevăzute de Codul penal.
În acest context faptul că procurorul Lupulescu a constatat că subsemnatul mă aflam intradevar în faţa Teatrului Naţional, este de natură să contrazică integral “teza” primei rezoluţii conform căreia subsemnatul am “refuzat să părăsească zona” (Facultăţii de Geografie!!!), ceea ce ne impune să constatăm că subsemnatul nu puteam fi “observat în mod direct” de către lt. Col. Necula Marius Silviu atâta vreme cât potrivit primei rezoluţii acesta a “făcut parte din dispozitivul de ordine publică de la Piaţa Univesitatii pentru a asigura filmările operative” în fata Facultăţii de Geografie unde, alături de plt. Stefan Nicusor Ionel, a “observat pe numiţii Chitic Mircea Victor Daniel şi Raureanu Lavinia printre persoanele care se manifestau zgomotos şi care, la solicitarea forţelor de ordine, au refuzat să părăsească zona”. La fel de imposibilă în contextul descris de a doua rezoluţie este şi situaţia rezultată în urma audierii făptuitorilor din acest dosar, declaraţii care l-au determinat pe procurorul Dinu Iulian să consemneze în prima Rezoluţie adoptată în dosar că “ulterior (…) plt. Prigoreanu Bogdan şi plt. Maj. Dragomir Marian (…) au condus persoanele în cauză la sediul Secţiei 14”. Astfel, deşi este evident că subsemnatul nu puteam fi observat, filmat, reţinut şi condus la secţia de poliţie de aceeaşi subofiţeri care au observat-o şi reţinut-o pe doamna Raureanu Lavinia în fata Facultăţii de Geografie, fapt aparent susţinut expres de aceştia, procurorul General de brigadă Lupulescu reţine că “referitor la susţinerile petiţionarului, în sensul că declaraţiile jandarmilor audiaţi în cauză ar fi false, întrucât acesta nu a fost condus la secţia 14 Poliţie împreună cu numita Raureanu Lavinia Patricia, aşa cum s-ar fi menţionat în cuprinsul rezoluţiei, este de remarcat faptul că aspectele privind deplasarea nu erau relevante în raport de faptele sesizate, astfel încât, nu au fost menţionate detalii în acest sens (?!?! – sic !). Declaraţiile Jandarmilor sunt însă în concordanţă cu cele ale numitului CMVD, în sensul că cei doi nu său aflat împreună nici cu ocazia reţinerii şi nici pe timpul conducerii la Secţia 14 (…)”. Cu toate acestea acelaşi procuror Lupulescu a constatat “în mod indubitabil” cu privire la lt. Col. Necula Marius Silviu “că acesta a fost prezent în zona pe parcursul derulării evenimentelor şi a observat în mod direct faptele comise de contravenient”, asta deşi în aceeaşi Rezoluţie procurorul Lupulescu reţine el însuşi că acelaşi lt. Col. Necula împreună de plt. Maj. Dragomir Marian m-au văzut “printre persoanele care se manifestau zgomotos şi care la solicitarea forţelor de ordine, au refuzat să părăsească zona.”, şi deci, implicit mă situează odată în plus alături de doamna Raureanu Lavinia şi “printre persoanele care se manifestau zgomotos” în fata Facultăţii de Geografie (reluând între ghilimele descrierea întocmai a evenimentelor realizată de procurorul dinu Iulian Dinu care însă descrisese o cu totul altă situaţie de fapt decât cea descrisă de procurorul până atunci de procurorul Lupulescu)… Toate cele de mai sus puteau fi foarte simplu demonstrate de înregistrările realizate de către jandarmerie sau de cele realizate prin intermediul camerelor de supraveghere prezente în toată zona centrală a Bucureştiului, însă aceastei solicitări nu i-a fost dat curs pe motivul că “lt. Col Necula Marius Silviu şi Plt. Stefan Nicusor Ionel (…) nu au afirmat cu ocazia audierii că ar fi înregistrat pe numitul Chitic MVD pe parcursul desfăşurării evenimentelor, ci au declarat numai că l-au văzut “printre persoanele care se manifestau zgomotos şi care la solicitarea fortelo de ordine, au refuzat să părăsească zona.”
Concluzia procurorului Lupulescu vine să încununeze această sumă de erori de fapt şi contraziceri între cele două Rezoluţii adoptate în acest dosar atunci când, după ce infirma întreaga descriere faptica a primei rezoluţii adoptate de procurorul Dinu Iuian – schiţând la rândul lui o descriere a faptelor la fel de străină de realitatea celor petrecute în noaptea de 14 spre 15 Februarie 2012, reţine că “faţă de cele de mai sus, având în vedere faptul că în urma verificării actelor din dosarul nr. 41/P/2012, s-a constatat că soluţia dispusă este legală şi temeinică”…
Pentru toate aceste motive este evident faptul că ambele Rezoluţii adoptate în prezenta cauză sunt fondate pe descrierea şi interpretarea unor circumstanţe care au mistificat în mod voit adevărul, completă necorelare dintre probatoriul aflat deja la dosar şi soluţia adoptată fiind dovada evidenta fie a unei totale lipse de competentă, fie, mai grav, a unei voinţe partizane a procurorilor ce au instrumentat prezenta speţă şi au adoptat Rezoluţiile criticate, procurorii încercând în mod sistematic să disculpe făptuitorii militari din prezenţa speţă dintr-o camaraderie care nu face onoare hainei militare, fapt care odată dovedit, va trebui să fie considerat că un veritabil act de abuz în serviciu în contra interselor persoanei (art. 256 C.pen.), sau, în cel mai bun caz o Neglijenţă în serviciu astfel cum este aceasta reglementată de către art. 249 C.pen.
II. Rezoluţia adoptată este contrară spiritului şi literei Constituţiei şi legislaţiei în vigoare, instituind în contra evidentei probelor depuse la dosar pentru subsemnatul o veritabilă prezumţie de vinovăţie ca urmare doar a unei prezumtive exercitări ale drepturilor prevăzute de Constituţie şi consfinţind prin această abuzurile în serviciu prin îngrădirea drepturilor subsemnatului prevăzute de art. 23, 29 şi 30 din Constituţie săvârşite de organele Ministerului de interne.
În pofida tuturor celor învederate mai sus, în Rezoluţia să colonelul magistrat Dinu Iulian reţine că “intervenţia plt. Maj. Prigoreanu Bogdan şi plt. Maj Dragomir Marian s-a desfăşurat în limitele prevederilor legale şi a regulamentelor militare, iar măsura conducerii la sediul Secţie 14 Poliţie se impunea, având în vedere că numiţii Chitic Mircea Victor Daniel şi Raureanu Lavinia Patricia au săvârşit fapte contrare legii, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 35 din Legea 550/2004, militarii jandarmi aveau obligaţia să îi conducă la acea mai apropiată secţie de poliţie pentru a lua cu privire la aceştia măsurile de sancţionare prevăzute de lege”, soluţie confirmată şi prin rezoluţia generalului de brigadă Lupulescu care a reţinut că “în raport de cele sesizate de numitul Chitic Mircea Victor Daniel a rezultat că generalul de brigadă Meran Eugen (…), plt. Maj.
Prigoreanu Bogdan şi plt. Maj. Dragomir Marian şi-au îndeplinit în mod legal atribuţiile de serviciu (…)” precum şi faptul că “nu s-a confirmat nici faptul că persoanele care au întocmit procesele verbale de sancţionare contravenţională numiţilor CMVD şi RLP nu ar fi observat în mod direct faptele comise de către contravenienţi”.
Or, în condiţiile în care în Rezoluţia atacată nu este prezenta nici măcar o singură dovadă directă a “săvârşirii unor fapte contrare legii” de către subsemnatul, cu excepţia declaraţiilor făptuitorilor ce au scopul de a-i disculpa pe aceştia, este evident că procurorii militari Dinu Iulian şi Lupulescu Nicolae au instituit pentru subsemnatul o adevărată prezumţie de vinovăţie, simpla prezenţă a subsemnatului în aria Pieţii Universităţii constituind un argument suficient pentru a se considera că subsemnatul am luat parte în mod direct evenimentele petrecute în jurul orelor 23.00 descrise în paragraful 4 de la pagina 2: “persoanele aflate în Piaţa Universităţii, care până la acel moment s-au manifestat în mod zgomotos şi au scandat lozinci împotriva regimului politic, au forţat cordoanele de jandarmi şi au pătruns pe carosabil, blocând traficul rutier pe B-dul Nicolae Bălcescu pentru câteva zeci de minute”.
Astfel, subliniez pe această cale ca în procesul verbal încheiat de către lt. Col Necula Marius Silviu nu este descrisă în mod complet fapta contravenţională pe care se presupune că am comis-o (respectiv nu se indica cu precizie locul în care ar fi fost săvârşită contravenţia, fapt detereminat în mod evident de imposibilitatea stabilirii de acesta a unui loc “a săvârşirii faptei” cauzat de absenţa sa de la “faţa locului”), fapt care este de natură a încălca în mod flagrant dreptul la apărare al subsemnatului, căci “prezentarea generală, lipsită de conţinut, a faptei echivalează cu lipsa acesteia şi atrage nulitatea procesului verbalconform art. 17 din OG nr. 2/2001” dar în acelaşi timp constituie din partea agentului instrumentator şi un abuz prin sancţionarea abuzivă a unei fapte inexistente.
Mai mult, simplul fapt că în cursul audierii subsemnatului am susţinut că “scandarea de lozinci împotriva regimului politic reprezintă un drept fundamental prevăzut de Constituţie, iar exercitarea acestui drept nu poate fi sancţionata contravenţional” a fost un motiv suficient pentru procurorul militar dinu Iulian să considere că “numitul Chitic Mircea Victor Daniel, (…) nu a mai contestat faptul că ar fi participat la manifestaţie”, şi, pe cale de consecinţă, a fost un argument suficient pentru a justifica toate măsurile abuzive întreprinse împotriva mea de către forţele de ordine, în pofida turor probelor şi argumentelor aduse de subsemnatul în prezenta speţă.
Faţă de toate cele menţionate mai sus, reiterez odată în plus cele sesizate prin plângerea iniţială:
1. Subsemnatul am fost lovit şi violentat în mod nejustificat şi abuziv de către trei jandarmi din dispozitivul de la Inter Continental, aceştia săvârşind faptele prevăzute de Art. 250 C.pen. (Purtarea abuzivă);
2. Subsemnatul am fost nelegal şi abuziv reţinut de către cei trei jandarmi neidentificaţi, timp de mai mult de 2,5 ore, făptuitorii neidentificaţi ingradindu-mi în calitatea lor de funcţionari publici folosinţă şi exerciţiul drepturilor mele fundamentale, având că singur temei prezumpţia că prezenţa mea în Piaţa Universităţii la acea oră atestă o anumită convingere sau apartenenta politică care m-ar fi determinat să “scandez lozinci contra regimului politic actual”, săvârşind prin această faptele prevăzute de Art. 247 C.pen. (abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi):
3. Processul verbal prin care am fost sancţionat contravenţional pentru faptele arătate mai sus a fost întocmit în mod abuziv de către locotenent colonelul Necula Marius care, fiind un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, a falsificat mai sus amintitul înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului. Astfel:
a. deşi Necula Matius apare având calitatea de “Agent constatator”, acesta în mod evident nu a fost una dintre persoanele care m-au reţinut şi care ar fi putut constata în mod direct dacă subsemnatul am încălcat sau nu dispoziţiile Legii 61/1990, săvârşind prin această faptă prevăzută de art. 289 C.pen şi fiind coautor la infracţiunile prevăzute de art. 246 şi 247 C.pen. întocmind astfel un proces verbal lovit de nulitate;
b. “agentul constatator” a reţinut în mod fals faptul că subsemnatul am “tulburat ordinea şi liniştea publică în zona mai sus menţionată (Piaţa Universităţii), scandând lozinci contra regimului politic actual„.
4. Prin netemeinicia sancţiunii aplicate, subsemnatul nesavarsind fapta prevăzută de legea 61/1991 la art. 3 pct. 25, organele MAI au savarit împotriva subsemnatului faptele prevăzute de Art. 246 C.pen. (Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor). Astfel subsemnatul nu am săvârşit niciun act de “tulburare, fără drept, a liniştii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larma”, aşa cum ar putea fi probat de înregistrările video făcute de mine anterior reţinerii mele abuzive de către jandarmi precum şi de înregistrările camerelor de supraveghere din Piaţa Universităţii. Mai mult, în faţa Teatrului Naţional nu se află niciun “locuitor” care să fi fost tulburat, deranjat de eventuala “scandare de lozinci împotriva regimului politic actual”, condiţie esenţială care nefiind îndeplinită va trebui să conducă la concluzia netemeiniciei contravenţiei aplicate subsemnatului şi pe cale de consecinţă, a abuzului organelor MAI.
5. Nu în ultimul rând, arăt ca orice scandare “de lozinci împotriva regimului politic actual”, atâta vreme cât nu aduce atingere niciunui drept şi interes legitim al unei persoane, constituie în sine un drept fundamental al oricărui cetăţean prevăzut şi garantat de Constituţie la art. 23 (Libertatea individuală), art. 29 (Libertatea gândirii şi a opiniilor) şi în special de Articolul 30 care prevede că “Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.” Având în vedere că o asemenea scandare nu aduce prejudicii demnităţii, onoarei, vieţii particulare şi nici dreptului la propria imagine a vreunei persoanei şi nici nu constituie o defăimare a ţării şi a naţiunii sau vreun îndemn la război de agresiune, este evident că subsemnatul aş fi avut dreptul să îmi exprim şi o asemena opinie în mod public. Pentru toate aceste motive, este evident că NU poate fi sancţionata contravenţionala exercitarea unui drept legitim constituţional de către un cetăţean al României, motiv pentru care reţinerea şi sancţionarea subsemnatului pentru un asemenea motiv constituie în mod evident un Abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (Art. 247 C.pen) Pentru toate aceste motive, vă rugăm să aveţi în vedere şi Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza Arghel contra României, în care se critică sistemul sancţionator al Ordonanţei 2/2001, sistem care este lipsit de prezumţiile de legalitate şi temeinicie, prezumţia de nevinovăţie prevăzută de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului fiind încălcată.
Pentru toate aceste motive vă solicit în temeiul art. 270 C.p.p. restituirea dosarului pentru continuarea cercetării penale împotriva făptuitorilor general de brigada Eugen Meran, lt. col. Necula Marius Silviu şi împotriva a alţi trei jandarmi rămaşi neidentificaţi în urma cercetărilor efectuate în dosar până la această dată.
În mod evident, locotenent colonelul Necula Marius NU a fost una din persoanele care se aflau în dispozitivul de luptă al jandarmeriei romane aflat în fata Hotelului Intercontinental în dată de 15.01.2012 orele 00.10, astfel că acesta nu a putut constata în mod direct fapta menţionată în procesul verbal. Având în vedere această situaţie, subliniez faptul că este încălcată în totalitate jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg în privinţa limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depăşească în folosirea prezumpţiilor de legalitate ale actelor întocmite de autaritatile publice. În cazul proceselor verbale, limită până la care trebuie să acţioneze prezumpţia de temeinicie a acestora este dată tocmai de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.
Andrei Tudor