Alegerile sunt doar începutul. La finalul zilei de duminică, Uniunea Europeană va avea un nou Parlament, format din 720 de europarlamentari. De luni dimineață, însă, încep negocierile pentru formarea grupurilor, obținerea funcțiilor din comisiile interne, alianțe mai mult sau mai puțin oficiale și toate acestea pentru accesul la bani, resurse și putere, scrie „Financial Times”.
Votul pentru alegerile europarlamentare se încheie duminică seară, marcând începutul unei bătălii politice și a unor târguri de cai pentru a converti milioanele de voturi în bani și putere în interiorul Partidului European.
Cu cât un grup politic are mai mulți parlamentari în Parlamentul European, format din 720 de membri, cu atât mai multe fonduri primește și mai multă putere poate exercita, de la elaborarea politicilor până la obținerea unor posturi influente.
Dar diferențele ideologice – și adesea foarte personale – au dat peste cap în trecut alianțe mai mari, punând sub semnul întrebării fezabilitatea unor planuri mai ambițioase, cum ar fi unificarea extremei dreapta.
„Interesul acestor alegeri nu este doar rezultatul de duminică seara, ci și ceea ce se va întâmpla după aceea”, a declarat un înalt funcționar al Parlamentului European pentru „Financial Times”.
Negocierile trebuie finalizate în 24 de zile după alegeri. Dar, odată cu înăsprirea pozițiilor politice, atât în stânga socială, cât și la dreapta liberală, „la fiecare cinci ani, acest lucru devine mai ideologic”, a declarat primul membru al personalului de rang înalt.
Cele patru grupuri principale au fost în mod tradițional Partidul Popular European (PPE) de centru-dreapta, Socialiștii și Democrații (S&D) de centru-stânga, liberalii de la Renew și Verzii/EFA. Dar acestea s-au micșorat de-a lungul anilor, pe măsură ce partidele marginale au luat tot mai multe voturi.
Calculele extremiștilor
La stânga se află un grup de lungă durată, GUE/NGL, cu o componență fluctuantă care include acum mișcarea de extremă stânga a francezului Jean-Luc Mélenchon și naționaliștii irlandezi din Sinn Féin.
La dreapta spectrului ideologic se află două facțiuni în creștere: grupul ultraconservator ECR și grupul de extremă dreapta Identitate și Democrație (ID), plus un amestec de membri neafiliați considerați prea extremiști pentru a se alătura vreunei grupări.
Marine Le Pen, liderul francez de extremă dreapta al cărui Rassemblement National (RN) domină ID, încearcă fie să formeze un mega-grup cu ECR, fie să adune suficienți eurodeputați pentru a depăși în număr Renew, care este familia politică a dușmanului său intern, președintele Emmanuel Macron.
Klaus Welle, secretar general al Parlamentului între 2009 și 2022, a declarat că Le Pen s-ar putea alătura partidului Fidesz al premierului ungar Viktor Orbán, pentru a forma un nou grup de dreapta, eventual cu populiștii spanioli Vox, care în prezent se află în ECR.
Dar liderul cel mai curtat atât de PPE, cât și de ID este Giorgia Meloni, premierul italian al cărui partid de dreapta dură Frații Italiei domină ECR. Meloni nu a arătat niciun interes pentru a se alătura forțelor. „Ea vrea să fie importantă și să obțină lucruri de la alți lideri”, a declarat un diplomat UE, sugerând că ea ar menține o distanță cu ID.
„Întotdeauna îți dorești pe cineva mai extremist decât tine”
Un oficial parlamentar este de acord. „Îi convine să existe un alt partid de dreapta și mai extremist. Întotdeauna îți dorești pe cineva mai extremist decât tine”, a spus acesta.
„Dreapta este întotdeauna cea mai divizată”, a adăugat oficialul.
Extrema dreaptă s-a scindat și s-a reformat adesea în trecut. Grupul Identitate, Tradiție și Suveranitate (ITS) s-a destrămat în 2007, după ce cei cinci membri români ai săi au demisionat în semn de protest față de comentariile antiromânești ale membrului italian Alessandra Mussolini, nepoata dictatorului fascist. În prezent, aceasta face parte din PPE.
Facțiunile aflate în căutarea unei influențe mai mari vor încerca să atragă partide neafiliate. Președintele PPE, Manfred Weber, a declarat că ar saluta o nouă opoziție maghiară condusă de fostul aliat al lui Orban devenit dușman, Peter Magyar.
Un grup are nevoie de 23 de membri din șapte țări, ceea ce permite unor eurodeputați singuratici să poarte negocierile în termeni duri.
Un fost angajat al partidului își amintește că a stat la o ședință de selecție. „Poți influența foarte mult. Noi nu eram pregătiți. Acest europarlamentar avea o listă de cereri pentru posturi și indemnizații. Noi nu am putut să o facem, așa că s-a alăturat unui alt grup”.
În 2014, șapte eurodeputați au refuzat să se alăture grupului liberal pentru că nu li s-a putut promite un post de vicepreședinte în PPE.
Dar există și un beneficiu pentru „peștișori” de a se alătura unui „banc” mai mare, scriu jurnaliștii britanici.
Grupurile cu mai mulți membri obțin mai multe fonduri pentru activitățile parlamentare; bugetul este alocat în funcție de o formulă dictată de numărul de locuri câștigate de fiecare grup.
În primele șase luni ale acestui an, bugetul total s-a ridicat la 36 de milioane de euro. Cel mai mare grup, PPE, a primit 9 milioane de euro, iar cel mai mic, Stânga, a primit 2 milioane de euro, în timp ce membrii neafiliați au împărțit 1,5 milioane de euro.
O altă formulă, cunoscută sub numele de sistemul D’Hondt, după numele unui matematician belgian, este menită să asigure o distribuire echitabilă a posturilor cheie din parlament în funcție de mărimea grupului.
Aderarea la unul dintre grupurile mari nu este simplă
Rivalitățile naționale pot exploda atunci când partide opuse pe plan intern încearcă să se alăture aceluiași grup al UE. Decizia profund divizorie de a permite Forza Italia a lui Silvio Berlusconi să adere la PPE în 1998 a dus la plecarea Partidului Popular Italian Creștin-Democrat la scurt timp după aceea.
„Se formează grupuri pentru bani, personal și putere”, a declarat un oficial de partid care a fost în prim-plan. „Pentru mulți, prietenia politică se află mai jos pe listă”, au spus aceștia.
Puțini alegători ai Verzilor și-au dat seama că susțin un europarlamentar leton pro-Moscova până când aceasta a fost acuzată de spionaj rusesc anul acesta. Tatjana Ždanoka, a fost membră a parlamentului timp de 20 de ani, făcând parte din EFA, un grup de regionaliști care stau alături de Verzi pentru a-și spori numărul de voturi. EFA a ejectat-o, deși ea neagă acuzațiile.
Negocierile pentru ca mișcarea Reinassance a președintelui francez Emmanuel Macron să se alăture grupului liberal al UE au provocat deja „certuri strigătoare la cer” în rândul conducerii partidului, nu în ultimul rând pentru că delegația franceză a reușit ceea ce un alt membru al personalului își amintește ca fiind „o preluare ostilă”, revendicând toate pozițiile sale de top.
Actuala președintă, franțuzoaica Valérie Hayer, a atacat un alt partid olandez, VVD, pentru că a ajuns la un acord de coaliție cu Geert Wilders, al cărui partid, Freedom, face parte din grupul ID, și a declarat că va „discuta” despre viitorul lor în Renew.
Și mai complicat pentru Renew este faptul că a doua sa delegație ca mărime va fi loială fostului premier ceh Andrej Babiš. Miliardarul autocrat a fost achitat recent de fraudă în legătură cu utilizarea de către firmele sale a fondurilor UE.
Welle, fost secretar general al Parlamentului European, a declarat că profundele „probleme structurale” din cadrul Renew, ECR și ID „ar putea duce la schimbări mai mari” decât la voturile anterioare.
Elena Cristea