Filologul Adrian Papahagi are un mesaj aparte pentru români în ceea ce privește sărbătorile de Paște. În șase puncte el îi sfătuiește pe români cum să-și transmită corect urările în perioada sărbătorilor pascale. Profesorul atenționează că „Paște Fericit!” nu este o urare potrivită „decat daca va adresati unui vitel, care are tot dreptul sa pasca fericit!”. Mai spune și că ar fi bine dacă credincioșii nu și-ar mai posta poze pe facebook cînd sunt la biserică.
Mesajul integral:
„Despre urarile de Pasti:
1. E potrivit sa folosim imagini cu Hristos sau cu subiect religios doar daca sunt icoane in traditia bizantina, reprezentari antice si medievale (ati observat ca acestea nu pot fi niciodata de prost gust?), sau picturi/sculpturi ale unor imensi artisti (preferabil morti acum cel putin 350 de ani). Se accepta artisti moderni doar cu discernamant, pour les connaisseurs. Restul este kitsch.
2. Evitati neopaganismul kitsch: copilasi, iepurasi, ousoare rosioare, mielusei, apusuri spectaculoase (mov) sau rasarituri lucioase, figuri radioase ca in reclamele pentru pasta de dinti sau ciocolata.
3. Nu folositi niciodata urarea „Paste fericit”, decat daca va adresati unui vitel, care are tot dreptul sa pasca fericit! Nu folositi formule lemnoase scrise de altii! Daca nu aveti inspiratie pentru a compune un text care sa nu fie nici kitsch, nici banal, nici cu greseli de scriere, limitati-va la clasicul „Hristos a inviat” (dar vezi si *4)!
4. Nu trimiteti pe sms, mail, messenger etc. urari colective si nesemnate! Daca trimiteti urarea catre un singur destinatar, dar nu personalizati mesajul, mai bine lipsa. E mai decent sa comunici doar cu cei cu care te intalnesti pe viu, sau de care iti pasa suficient de mult ca sa le adaugi un gand, sau macar sa-i numesti. Nimeni nu se asteapta sa primeasca urari de la toata agenda de telefon; nu va simtiti nici voi obligati sa trimiteti urari intregii voastre agende!
5. Nu e nevoie sa puneti poze de la biserica: stim ca sunteti credinciosi si piosi. Important e sa va stie Hristos, nu Facebook-ul.
6. Daca suntem intr-o traditie, de ce sa n-o respectam? In Biblia ortodoxa numele Mantuitorului e ortografiat „Iisus Hristos” fiindca crestinismul nostru e de filiera bizantina, Evangheliile ne-au parvenit in limba greaca, iar in greaca se scrie Ἰησοῦς Χριστoς. Vocala η se pronunta mai degraba [e] in greaca clasica, dar in perioada bizantina s-a inchis la [i], Ἰη a devenit „Ii”, deci avem doi de ‘i’: Iisus. In latina, vocala η a fost transliterata ca „e”, iar „I” se scria uneori lung („J”) la inceput de cuvant, ceea ce a dat in limbile occidentale „Jesus”. Grecescul X (chi), la origine [kh] a devenit [h] in greaca bizantina, deci avem Hristos. Latina a transliterat cuvantul grecesc, care inseamna „Unsul (Lui Dumnezeu)” echivaland consoana X cu „ch”, deci „Christus”, in care „c” era pronuntat insa fara aspiratie, deci [k]. De aceea avem neologismele „crestini”, nu „hrestini”, crestinism, nu „hrestinism” si Cristian/Cristiana, nu Hristian si Hristiana. Sigur, poate parea incoerent sa spui „Hristos”, dar „crestin”, dar daca intelegi filologic situatia, nu are nimic sa scrii „Iisus Hristos”, cu acest mic aer arhaic, bizantin, ca in liturghie si in Biblia ortodoxa. Cei de alte confesiuni, care nu au mostenit traditia bizantina, au toate justificarile sa modernizeze grafia, scriind „Isus Cristos”. In fine, nu e un capat de lume, cata vreme stim cu totii la cine ne referim. E insa kitschul absolut si o dovada de badaranie, ca sa nu spun de blasfemie, sa scrii in gluma sau in serios „Gizas”, a transmis Adrian Papahagi pe Facebook.