Hotelierii sunt obligați să plătească taxa hotelieră și pentru micul dejun
Federația Industriei Hoteliere din România acuză autoritățile fiscale ale statului de faptul că au impus o nouă interpretare în calcularea taxei hoteliere, pentru a crește veniturile colectate, dar aplicarea ei este neclară și ar putea duce la abuzuri și controale retroactive.
Într-un material postat pe rețeaua LinkedIn, Flavia Schoech, Chief Financial Officer la Continental Hotels, a explicat că hotelierii sunt obligați să includă micul dejun la pachet cu cazarea, pentru a se mări baza de impozitare pentru taxa hotelieră.
Cine ar putea resuscita și cum ar putea fi resuscita industria hotelieră în România? O întrebare retorică.
O industrie care a fost atat de lovită de criză în 2009, pierzând aproape 25% din cifra de afaceri anuală, cifră de afaceri care nici până acum nu a fost recuperată. O industrie care a fost lovită în plus de minunații noștri guvernanți, în 2010, prin majorarea TVA-ului (în condițiile în care în alte țări UE a fost instantaneu scăzută) la restaurație și evenimente – două activități care suferă major în economia societăților de profil, dar care contribuie la procentul de evaziune fiscală actual. O industrie hotelieră care cu greu a reușit să convingă guvernanții că includerea măcar a micului dejun la cota redusă de TVA de 9% alături de cazare ar veni ca o masură pozitivă pentru turismul acestei tări, aflat în cădere liberă.
Cu aceasta ocazie, și anume prin includerea în momentul vânzării micului dejun în pachetul de cazare, s-au creat premisele unei interpretari ulteriorare a unei alte taxe pe care industria noastră trebuie să o suporte, și anume taxa hotelieră. Definiția taxei hoteliere spune că se aplica șederii (sejurului – înnoptarii), printr-o taxă locală (au fost procente diferite pe diferite localități).
Noua interpretare de ultimă oră, prin care industria hoteliera este lovită din nou de guvernanți, constă în includerea în baza de impozitare a taxei hoteliere și a micului dejun vândut la pachet odată cu cazarea (așadar se asimilează șederii – sejurului – innoptării) pentru că, vezi Doamne, este trecut pe factură sub forma de pachet de cazare beneficiar de TVA 9%.
Prin Codul Fiscal, avem imposibilitatea de a separa micul dejun de cazare, din cauza TVA-ului, dar prin Legea Contabilității, trebuie să o contăm disociat (înnoptare un cont, vânzare de mărfuri – mic dejun alt cont) și atunci de ce să nu extrapolăm, prin precizări MF (Ministerul Finanțelor –n.r.), definiția taxei de ședere prin mărirea valorii șederii cu valoarea micului dejun, că doar este pe aceeași factură.
Cine să mai înțeleagă ceva din toate acțiunile guvernanților altfel decât că acestea sunt: Vă dau cu o mână și vă iau cu alte două?
Înțelegem foarte clar că s-a mai găsit un debușeu pentru majorarea taxelor la bugetele locale, prin mărirea taxei hoteliere și recalcularea acesteia cu adăugarea micului dejun, deci, dragi hotelieri, așteptați controale care să vă solicite taxe suplimentare pe ultimii 5 ani, cu majorările de întârziere și penalitățile aferente.
Fără vreun act normativ clar, dar cu indicații MF precise, guvernanții (…) se năpustesc pe toate unitățile hoteliere din România!
Pentru că, nu-i așa, dintr-o trasare de condei, micul dejun trebuie să devină “ședere” pentru hotelierii care vor să plăteasca TVA de 9%, caz în care taxa hotelieră vă taxează suplimentar, sau micul dejun facturat separat va scăpa de taxa hotelieră (deci de un supliment), dar va impune un TVA de 24%, după cum e nevoia bugetului țării conduse de reprezentanții lor, dar fără interes față de agentul economic angrenat în industria ospitalității.
Nu mai contează contabilizarea lor separată, pe conturi total diferite, ceea ce, la o analiză atentă (dar cine s-o facă?!) ar duce la disjungerea în fapt a micului dejun ca ramură a restaurației (ceea ce și este) de cazare (ședere, sejur, înnoptare), asa cum ar trebui și cum a fost acceptată de întregul mediu de afaceri din turismul românesc.
Flavia Schoech mai afirmă că această lovitură dată industriei hoteliere va diminua suplimentar interesul față de investițiile în turism.