Abia atunci când inima va pulsa în ea sânge de post, fără ură, fără ambiție, fără pizmă, fără invidie, fără răutate, inima a intrat în post deplin. Cât facem lucrul ăsta, cu buruiana în buze ca vaca în iarbă și cu coarnele să spargem, nu suntem în post. Suntem fățarnici!
Cine sunt acești fățarnici? Sunt cei care sunt preocupați de opăritul oalelor, pentru că în ele a fost gătită mâncare de dulce, cei care sunt atenți să nu confunde lingura din mâncarea cu untdelem cu cea din mâncarea fără untdelemn, ca nu cumva să gătim în vasul în care s-a gătit carne sau pește. SĂ SCOATEM DRACII DIN INIMILE NOASTRE ȘI AM OPĂRIT TOATE VASELE DE POST. Fățărnicia este mai periculoasă decât crima!
Postul ucide atunci când începi un monstruos scandal în casă și începi să strigi: „Iar, femeie, barabule! Iar, femeie, cu varza ta, iar cu popii tăi.”
Pune-i să mănânce ce vrea și lasă-l în pace. Este mai primit postul acela decât înjurăturile și sudalmile și doi cartofi fierți, care, oricum, nu îi aduc niciun folos dacă dumnealui, dacă dumneaei, sau dumnealor, sau alții nu simt nevoia să intre în această lucrare duhovnicească simplă și oferită de bunăvoie. „Cine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” (Marcu 8, 34)