- Sorin Roșca Stănescu
Pentru a susține acest titlu, voi folosi cel mai recent exemplu. Situația francului elvețian. Și voi alege un așa-zis purtător al mesajelor dreptei în raport cu această provocare. Va fi Elena Udrea. Pupila lui Traian Băsescu. Alt mare politician care s-a autoproclamat ca fiind de dreaptă. Iar în finalul scurtei demonstrații voi denunța impostura.
Un număr foarte mare de români, în perioada bumului economic mondial, dar și românesc, au utilizat, pentru a face diverse investiții, moneda elvețiană. Pur și simplu pentru că la acea dată, francul elvețian lăsa impresia că este o monedă stabilă. Acești oameni puteau să piardă sau putea să câștige făcând credite în franci elvețieni și, apoi, investindu-le în afaceri sau, pur și simplu, în bunuri de consum sau servicii. Dacă de pildă, în timpul și după criză financiară, francul elvețian s-ar fi prăbușit, sute de mii de români ar fi fost în câștig. Numai că lucrurile nu s-au întâmplat așa.
Francul elvețian a devenit o monedă extrem de puternică, în timp ce dolarul și euro au intrat în degringoladă. Puterea monedei elvețiene a crescut atât de mult încât, la un moment dat, au intervenit chiar autoritățile acestui stat, blocându-i, în mod artificial, creșterea. O măsură luată, până la urmă, în beneficiul Uniunii Europene. După care, evident, întrucât această pomană nu putea merge la infinit, statul elvețian a lăsat, din nou, moneda să fluctueze liber. Conform regulilor de piață.
Prin urmare, în ce situație se găsesc românii? Dacă francul s-ar fi prăbușit, erau în câștig. Întrucât el însă a crescut exponențial, cei care au luat credite în franci elveţieni sunt în pierdere. Grosso modo. Pentru că totul a depins de investiții. Cine a investit în imobiliare utilizând franci elveţieni, a intrat în faliment. Fie că a fost societate comercială, fie că a fost persoană fizică. Dar au existat și întreprinzători mai inspirați, care au investit în acele câteva afaceri care s-au putut dezvolta și în criză și care au avut de câștigat de pe urma creditului făcut în franci elvețieni. În plus, au existat și români care au făcut economii, nu în euro sau în dolari, ci în franci elvețieni. Și aceștia au avut de câştigat. Prin urmare, despre ce vorbim?
Despre economia de piață. Despre concurență. Despre dreptul de a pierde și de a câștiga. Despre opțiunea liberă a unor persoane. Ce ar urma să facă autoritățile de la București, alertate până la un punct, pe bună dreptate, de situația grea în care se află peste o sută de mii de familii, ca urmare a angajării unor credite în franci elvețieni? Să aplice o serie de lovituri năucitoare băncilor, pe motiv că acestea au acordat credite în monedă elvețiană? Să le împingă, eventual, în faliment, iertându-i pe români de datorii? Sau să lase lucrurile așa cum sunt, ceea ce ar însemna supunerea unui segment al populație unei terapii de șoc. Există oare undeva și o soluție care să nu contrazică legile economiei de piață și care, totuși, să poată ameliora situația acestor nefericiți debitori?
Doamna Elena Udrea, crescută, cel puțin ideologic, la sânul lui Traian Băsescu, care timp de zece ani s-a proclamat a fi liderul dreptei, propune o soluție. Revenirea, pur și simplu, la valoarea francului elvețian din anul 2008. Peste capul băncilor. Secționând, printr-o lovitură scurtă, întreg angrenajul mecanismului de piață. Cu riscul bulversării, pe termen lung, a pieței bancare. Și a anatemizării României pentru practici antiliberale. Este o soluție aproape comunistă. De naționalizare. În orice caz, o soluție de stânga. În niciun caz de dreapta. Și care demonstrează impostura distinsei doamne. Și a distinsului cerc politic din epicentrul căruia face parte, în tandem cu Traian Băsescu.
Singura soluție de dreapta, cât de cât fezabilă, este unape care le-am propus-o, de foarte mult timp, colegilor liberali. O lege a falimentului personal. Le-am oferit, chiar, unor senatori, pentru a-i convinge să meargă pe această formulă, traducerea integrală a legii care funcţionează, cu succes, în landul Westfalia din Germania. Un asemenea act normativ, care văd că este propus, în mod oportun, de către Alina Gorghiu, în numele PNL, ar fi singura soluție care ar putea ameliora situația tuturor cetățenilor aflați în dificultate și nu numai a celor care au avut nefericita inspirație să se împrumute în franci elvețieni.