Factorul Rusia în alegeri. Axa Kiev-Sofia, via Chișinău-București

• Vlad Bârleanu
  

  ---

   

Printre mititei cu muștar, învestiri ratate, case din meditații și găleți cu gheață, poate este timpul să ne aruncăm o privire mai de sus asupra alegerilor prezidențiale din toamnă. Sau să facem scroll-down cu rotița de la mouse, pe Google Earth.

Analiza unei hărți a regiunii și a știrilor relevante arată complexitatea conflictului geostrategic dintre UE/NATO și Federația Rusă, dar și de ce urmează momente decisive în această toamnă.

Primul moment important este Summit-ul NATO din Țara Galilor, care ar putea consemna constuirea unor baze militare permanente ale Alianței în est și începutul unei strategii reale ale SUA pentru Marea Neagră, bazate pe creșterea capacității navale a României, pentru a păstra limitele Convenției de la Montreux.

Apoi, în intervalul a câteva luni, urmează o serie de alegeri decisive pentru sud-estul Europei:

• 5 octombrie – alegeri parlamentare în Bulgaria
• 26 octombrie – alegeri parlamentare în Ucraina
• 2/16 noiembrie – alegeri prezidențiale în România
• 30 noiembrie – alegeri parlamentare în Republica Moldova

Pe această mare tablă de șah, conflictul geo-strategic se manifestă în forme diferite. Ucraina și Republica Moldova sunt foste republici sovietice, influența Federației Ruse se manifestă activ și direct, mai ales prin intermediul populațiilor rusofone și al forțelor armate din Donbas și Transnistria.

În Ucraina, conflictul militar este unul deschis, fiind dublat de acțiuni subversive, dependența de  gaze și amenințări directe privind statalitatea.

Parlamentul de la Kiev a fost dizolvat în 25 august de noul președinte Petro Poroșenko, în urma blocajului și a imposibilității formării unei noi coaliții. Noul parlament va avea în componență mai puține forțe pro-ruse, pentru că populația Crimeei nu va mai vota, iar alegerile în zonele controlate de separatiști vor fi împiedicate. De aici, va rezulta și un parlament mai puțin legitim, pentru că rusofonii care vor un viitor pașnic și democratic în interiorul Ucrainei nu se pot exprima sau nu au avut timp să se organizeze politic.

În Republica Moldova, conflictul politic este la un nivel foarte ridicat, mai ales că există memoria conflictelor civile de după alegerile din 2009. Comuniștii, care se opun asocierii cu UE, formează în continuare cel mai mare partid, dar sunt și partide care susțin deschis aderarea la Uniunea Vamală a Federației Ruse. Partidele coaliției pro-europene sunt într-o situație fragilă, o schimbare de putere va pune în pericol strategia de integrare în blocul occidental.

Implicarea Federației Ruse este, de asemenea, directă și fățișă:

• Estul Republicii Moldova este în continuare sub ocupația militară a rușilor;
• În sud, au prins curaj mișcările secesioniste ale găgăuzilor;
• La Chișinău, partidul socialist al fostului prim-ministru Igor Dodon a organizat o manifestare de omagiu a acțiunilor Armatei Roșii din 1944, în care a folosit simbolistica separatiștilor pro-ruși din Ucraina – dungile negru/portocaliu;
• Există amenințări directe cu embargouri comerciale și cu drepturile cetățenilor care muncesc în Rusia.

România și Bulgaria sunt într-o situație diferită, pentru că sunt membre ale UE și NATO. Dar diferențele dintre România și Bulgaria sunt, de asemenea, majore.

În primul rând, pentru români, Rusia este percepută ca o amenințare existențială, după două secole de ocupații teritoriale, raiduri și anexări de teritorii.

Pentru bulgari, Rusia este cea care le-a oferit independența statală în 1877-1878 și sprijin economic în interiorul blocului socialist. Rusia este aliatul natural pentru pan-slaviști, pravoslavnici și anti-occidentali.

”Factorul Rusia” acționează în Bulgaria cu forță, zonele de conflict acut fiind energia și sectorul bancar:

• Bulgaria se află într-o criză majoră și ca urmare a presiunilor externe din partea Uniunii Europene și a Federației Ruse de a lua o decizie în privința proiectului de conducte South Stream. Gradul de dependență al Bulgariei față de gazele rusești este de aproximativ 90%. În iunie, Comisia Europeană a lansat o procedură de infringement împotriva Bulgariei, pentru continuarea proiectului în parteneriat cu Rusia/Gazprom, în afara cadrului UE, care prevede ca proprietarul gazului să nu fie același cu proprietarul conductelor.

• În iulie, Banca Națională a Bulgariei (BNB) a retras licența de funcționare a KTB – Corporate Commercial Bank / Corpbank, a patra bancă din sistem după active, și a decis naționalizarea băncii Credit Agricole Bulgaria, o subsidiară a KTB.
• Acționarul majoritar al băncii este Țvetan Vasilev, cu interese de afaceri în zona Rusiei, care a scos bani cash din bancă și acum este căutat de Interpol. Unul dintre acționarii minoritari este banca rusă VTB.
• Banca bulgară a fost supusă și unei campanii de intoxicare în social media, ceea a determinat panica deponenților și o nouă criză bancară majoră, în condițiile în care clienții și companiile nu au acces la propriile conturi, iar fondul de garantare a depozitelor nu poate acoperi toate aceste sume în cazul unor cereri de retrageri masive.
• Cotidianul Suddeutsche Zeitung a relatat că analiza serviciului de informații BND arată că Rusia are un interes în falimentarea Bulgariei, pentru a o putea readuce în sfera sa de influență. Opinia BND a fost prezentată de directorul Gerhard Schindler în fața Comisiei de afaceri externe a Bundestagului, la începutul lunii iulie.
• La începutul lunii august, în Bulgaria s-a instalat un guvern provizoriu pro-occidental, sub conducerea lui Gheorghi Bliznașki și s-au anunțat alegeri anticipate pentru octombrie.
• Una dintre primele măsuri a fost suspendarea implementării proiectului South Stream, până când acesta va fi în concordanță cu legislația UE.
• Chiar după această decizie, funcționari de la Sofia care reprezintă statul în compania South Stream Bulgaria au aprobat o mărire de capital, ceea ce demonstrează că în structurile birocratice există persoane care preferă să apere interesele Rusiei, nu pe cele ale UE.
• Într-o declarație de pe 22 august, ministrul bulgar al Apărării a afirmat că nu intenționează să facă vreo schimbare la conducerea serviciului militar de informații, pentru că acesta trebuie să fie funcțional ”inclusiv pentru identificarea factorilor externi care au influențat criza KTB”.
• Într-un raport prezentat pe 26 august, Ministerul Apărării a afirmat că Bulgaria este în război informațional cu Rusia. Propaganda activă și totală a politicilor Rusiei, în special prin intermediul unor entități economice și police bulgare, medii de informare și ONG-uri este un război informațional deschis, care subminează integritatea instituțiilor și a statului și care atacă direct valorile democratice naționale, spiritul și voința”, se arată în raport. Acest război al propagandei are la bază ambițiile pe termen lung ale Rusiei de a-și reafirma sfera de influență. După o săptămână, referirile la Rusia au fost scoase din raport.

Analiza asupra României poate porni de la afirmațiile lui George Friedman, președintele Stratfor, despre încercarea rușilor de a a-și impune interesele în România: ”Ei nu pot lua România. Cu sau fără americani, rușii nu sunt îndeajuns de puternici pentru asta. Dar ce pot face este să manipuleze, să acționeze subversiv, să împrăștie confuzie. Ei au nevoie să submineze antanta României cu SUA și sunt pricepuți să facă manevrele politice necesare pentru asta.”

În comparație cu toate statele vecine, România are cel mai mic grad de dependență energetică față de Rusia și cel mai mare grad de reticență al populației față de valorile culturale, politice și de civilizație ale rușilor.

Tot spre diferență de alte state vecine, nu există partide, organizații care să își asume deschis opțiunea strategică rusească. Din acest motiv, acțiunile Rusiei sunt mai greu de detectat, mai ales în lipsa unor rapoarte publice ale SRI. Astfel, războiul informațional se desfășoară într-un labirint de oglinzi deformate, cu intoxicări și contra-intoxicări. Există câteva teme majore pentru campanie, în care ”factorul Rusia” va avea relevanță, fie că este vorba despre o implicare directă a intereselor Rusiei, fie pentru că această imagine este lipită în mod abuziv în scopul demonizării:

1. Multitudinea de clipuri video, colaje și mesaje de pe social media care demonizează valorile individualiste occidentale și preamăresc sufletul nealterat al românului. Ca ideologie, mesajele variază de la un pășunism inofensiv la promovarea unei rezistențe față de valorile ocidentale, cu accent pe tradiția creștin-ortodoxă (ca și frații noști din Est, în subtext). A doua extremă este parte a propagandei rusești și se bazează inclusiv pe o mișcare schismatică din interiorul BOR, care promovează idei pan-slaviste și pravoslavnice. Victor Ponta a intrat în acest joc când a subliniat faptul că este ortodox, spre diferență de Klaus Iohannis. Ponta trebuie să aibă grijă cum urcă pe acest val, ca să nu cadă în extrema propagandei rusești.

2. Pe forumuri, bloguri și în analize de presă, acțiunea politică a candidaților este raportată la Rusia. Să nu uităm de impactul major asupra lui Mircea Geoană, în urma dezvăluirii că, în 2009, înainte de alegeri, ar fi efectuat o vizită discretă la Moscova.

Cele mai des întâlnite inferențe:

• Victor Ponta este socialist și preferă relațiile politico-economice cu China, deci nu este pro-occidental, deci este pro-Rusia.
• Klaus Iohannis este etnic german, deci este omul Angelei Merkel, deci este dispus la o acomodare cu politica agresivă a Rusiei.
• Elena Udrea a servit din postul de consilier prezidențial interesele ALRO, adică ale oligarhilor ruși, deci este pro-Rusia.

3. O serie de acțiuni posibile ale Rusiei pe plan economic ar putea influența într-un mod neprevăzut mediul politic din România: retragerea Lukoil de pe piață prin vânzarea activelor de rafinare și distribuție, blocarea tranzitului de gaze naturale prin Ucraina sau intensificarea războiului comercial cu UE. O destabilizare a sectorului bancar este foarte puțin probabilă.