- Raluca Dan
Racul, broasca şi o ştiucă/Într-o zi s-au apucat/De pe mal în deal s-aducă/Un sac cu grâu încărcat…
Şi cum să urci sacul cu grâu, tocmai acolo, sus, în căruţă? În propria căruţă? Greu, domne’, greu.
Prima la poalele dealului a ajuns ştiuca, care a dat semne de oboseală după numai o săptămână. Păi cum să înduri atâta chin? O dureau ochii din cauza perdelelor, draperiilor, canapelelor şi covoarelor. Toate, „de un gust îndoielnic” şi cu miros îmbâcsit, zice ea. Comuniştii sunt de vină!
Creier de peşte…Şi dacă i-ar fi explicat cineva, nu avea cum să reţină ceva legat de clădire-monument, muzeu, patrimoniu, şi alte lucruri din astea complicate. Ai dracului comunişti! Să nu poţi tu să schimbi perdelele, draperiile şi covoarele dintr-o clădire-monument cu unele de la Ikea, care să semene cu alea de ţi le-ai atârnat tu în vila de la ţară. Şi unde mai pui că te-au lăsat şi fără haleală. Femeile alea rele, de umblă toată ziua pe aici în halate albe au ucis fără milă toate drosofilele (muşte beţive – n.r.) care până acum ceva timp îţi invadau toate orificiile oriunde ai fi poposit, din sala de aşteptare de la intrare până la etajul doi. Acum, ai mai fi prins şi tu, răpitorule, una din zbor. Tot ce ţi-a mai rămas, cât tragi de sacul ăla, e să consumi din când în când câte o sticlă de apă. Plată. Pe bază de bon. Pe care dacă nu-l primeşti, suni la 112. Altfel, cum să mai participi la Loteria bonurilor? A dracului birocraţie…Greu, domne’, tare greu…
Aşa e şi pentru broscoi… El măcar nu se izbeşte de perdele şi draperii precum ştiuca. Nu. El are un scop bine stabilit. Trage sacul până la servicii. La vârful lor. Al oricăruia dintre ele. Cum care servicii? De informaţii, că lui îi plac informaţiile. De mic. De când s-a şcolit, pe banii unuia de i se spune mogul, la Moscova. Când a mai crescut, le-a folosit pe ele, informaţiile, ca să-şi „aranjeze” broasca. Cum care broască? Soţia. De profesie, învăţătoare. Dar na’, greu cu brotacii cu doar 1.400 de lei pe lună. Acum, e altă viaţă. De când cu informaţiile broscoiului, broasca s-a specializat la locul de muncă în piaţa asigurărilor. Cu 30.425 de lei (aproape 7.000 de euro) pe lună. Înţelegeţi acum pasiunea broscoiului pentru informaţii? Greu, domne, greu…
Da, lasă, că poate-l ajută racul. Că el e specialist, a probat un fotoliu de şef, la servicii, şi ştie…Până se vede prins în corzi, căzut în dizgraţie, etc. Atunci, devine greu şi pentru el. Şi face un pas înapoi, doi paşi înapoi…Ca racul. Aşa a făcut şi prin 2012 când striga că parlamentarii şi-au luat bani/mită/şpagă ca să-i pice lui Guvernul ăla cu trei litere. Când l-au atacat, s-a răzgândit. Certitudinile lui au devenit suspiciuni. Iar acum, după nicio lună în dealul ăsta, repetă figura. Un pas înapoi, doi paşi înapoi, până aproape să zboare de pe deal. Normal că ai probleme, de care nu te mai scapă nici unguentul de lux, când ne anunţi senin că trebuie să alegem între drepturile noastre şi siguranţa personală. Evident, ca să nu ne atace teroriştii. Greu, domne, greu…
Şi atunci, cum să mai urci sacul/sacii în căruţă? În propria căruţă? Fără să se prindă fauna aia de la poalele dealului? Simplu. Te ajută şarpele cu ochelari. El e şeful Cancelariei, șeful peştilor, broaştelor şi racilor, pentru că el ştie cum e cu…consensul. De la FSN la PSD şi apoi la PNL, el îşi urcă mereu sacul în căruţă. S-a împăcat până şi cu americanii/Victoria Nuland/Ponta/Crin …pentru asta. Deci, la şarpe e cheia. Şi consensul…
Vorba aia: „Aşa- i şi la omenire/Când în obşte nu-i unire…”
P.S. Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Orice asemănare cu personaje sau întâmplări reale NU este pur întâmplătoare…