Companiile din România, cu excepția multinaționalelor, duc lipsa unor proceduri fiscale şi de imigrare, care trebuie folosite în cazul detașării angajaților în străinătate. Acest element ar putea atrage sancțiuni, în contextul în care autorităţile româneşti și-au intensificat controalele în ultimul timp, iar autorităţile similare din ţările gazdă monitorizează atent aceste deplasări ale angajaţilor, potrivit unei analize a companiei de consultanță EY.
Claudia Sofianu, consultant în cadrul EY România, a afirmat că această lipsă ar putea fi justificată de faptul că numărul românilor detaşati în străinătate a fost extrem de redus până de curând.
În plus, în ultimii ani, tendinţa a fost de a trimite angajaţi să desfăşoare activităţi în străinătate pentru perioade scurte de timp, implicaţiile fiscale şi de imigrare fiind neglijate. În cazul companiilor multinaţionale, astfel de politici sunt de regulă pregătite de către Grup şi implementate ulterior la nivelul subsidiarelor.
”Controalele autorităţilor româneşti, intensificate în ultimul timp, monitorizarea atentă a acestor deplasări ale angajaţilor exercitată de către autorităţile similare din ţările gazdă, precum şi potenţialele consecinţe negative asociate – ca, de exemplu, aplicarea de sancţiuni – ar trebui să determine companiile româneşti să îşi pregătească în următoarea perioadă politici interne adecvate mişcărilor de personal, atât în interiorul ţării, cât şi în străinătate”, a spus Claudia Sofianu.
Potrivit unui studiu global publicat de EY, 83% dintre executivii responsabili cu mobilitatea din companiile multinaţionale consideră că mobilitatea are un impact pozitiv asupra evoluţiei în carieră, contribuind la crearea viitorilor lideri şi generând avantaje competitive pentru organizaţiile lor. Totuși, mai puțin de jumătate (42%) au un program de management al talentelor, principalele obstacole fiind faptul că sunt prea ocupați cu documentele interne necesare sau personalul insuficient al acestor departamente.
Aproape 80% din manageri au declarat că funcţia lor de mobilitate nu implică măsurarea rentabilităţii investiţiei (ROI). Cele mai multe organizaţii nu urmăresc ce se întâmplă după încheierea contractelor de detaşare a angajaţilor lor – cum ar fi rata de retenţie a acestora, evaluarea performanţei şi avansarea în carieră. Astfel, 16% din angajaţi părăsesc compania în primii doi ani de la repatriere, în timp ce 41% se întorc la poziţia ocupată înainte de detaşare.
Vlad Bârleanu