Alain Bauer, profesor de criminologie și fost consilier al liderilor de la Paris, afirmă că declarațiile președintelui Emmanuel Macron cu privire la o posibilă trimitere de militari în Ucraina reprezintă o încercare de a schimba limbajul și modul de comunicare, astfel încât Rusia să înțeleagă mesajul, în contextul diferențelor politice și culturale dintre europeni și ruși.
”Rusia întâi lovește și apoi discută, în timp ce Franța face invers. Suntem mereu într-un decalaj”, a afirmat Alain Bauer, într-un interviu pentru postul TV CNews.
Acesta a adăugat că există militari francezi și europeni în Ucraina, dar nu combatanți, ci în calitate de consilieri și experți, necesari de exemplu pentru funcționarea sistemelelor de artilerie Caesar. Marea miză o reprezintă furnizarea de armament și muniții, mai puțin posibilitatea unei implicări directe în ostilități.
Principalele declarații ale lui Bauer:
- Ca întotdeauna în cazul lui Macron, există o versiune scurtă și una lungă. Versiunea scurtă este că trimiterea de trupe ale statelor occidentale nu poate fi exclusă, dar trebuie menținută o ambiguitate strategică.
- Versiunea lungă este că această frază nu este spusă pentru a se afla în treabă, ci pentru a trimite un mesaj complex. În plus, există o ambiguitate lingvistică, pe lângă ambiguitatea strategică. ”Prietenii noștri” ruși au o logică scrisă de peste 100 de ani, care este în manualele lor de doctrină militară, care a fost inventată din timpul Rusiei Imperiale și care a fost preluată de Rusia lui Stalin și care nu a fost uitată de Rusia lui Putin și care se numește ”Escaladare cu scopul dezescaladării”.
- Ei întâi lovesc și apoi discută, noi întâi discutăm și apoi lovim. Suntem mereu într-un decalaj. SUA, NATO, UE au decis să se implice în conflictul din Ucraina, care este într-adevăr miezul unei probleme majore de la destrămarea URSS. Rușii au trasat niște linii roșii, clare: Kaliningrad – enclava de la Marea Baltică, din interiorul NATO și UE, unde este armament nuclear, Georgia și Ucraina. În cazul Ucrainei, cel mai mult contează Crimeea, una din cele mai mari baze navale, care permitea controlul Mării Negre. Acestea sunt cele trei teme esențiale, care au fost valabile pentru ruși indiferent de regimul politic. Ei sunt un imperiu care s-a trezit și vrea să se reafirme.
- Europenilor le-a luat mai mult timp să înțeleagă că nu pot constrânge Rusia prin vorbe. Timp de 20 de ani, Rusia s-a reînarmat pentru a se pregăti de un conflict major cu Occidentul, din cauza bombardării fostei Iugoslavii și a intervenției NATO în Serbia. Aceste mișcări i-au făcut să piardă poziții, au considerat că aceste intervenții reprezintă intruziuni în problemele lor. Asta au spus și fostul prim-ministru Primakov, Boris Elțîn și Vladimir Putin – considerat la un moment dat un om al Occidentului. Deci ei s-au pregătit pentru un conflict major cu Occidentul timp de 20 de ani, iar noi nu ne-am pregătit.
- Trebuie să luăm în coniderare ceea ce spun Vladimir Putin, Medvedev și alții din anturajul lor – amenințările referitoare la folosirea armelor nucleare sau invadarea statelor baltice. Acestea nu au fost considerate linii roșii de către ruși. Ei consideră că acestea sunt argumente de propagandă, de presiune, de tensiune.
- Problemele lor rămân Gerogia și Ucraina. De fiecare dată când europenii spun că acestea ar putea intra în NATO sau în Uniunea Europeană, pentru ruși aceasta este o provocare. Ei nu țin cont de dreptul popoarelor de a hotărî singure, dar asta nu a fost niciodată o piedică pentru imperiul rus.
- Ei consideră că semnalele pe care le trimit occidentalii sunt de neînțeles în limbajul comun. De exemplu, dacă președintele Biden ar fi trimis 150 de militari americani ca forță de menținere a păcii la Kiev în momentul în care SUA a făcut publică informația că Rusia va interveni (în 2022), rușii ar fi văzut acest gest drept un mesaj de echilibrare, deci nu ar mai fi fost o escaladare. Mai ales că escaladarea ar fi fost un instrument pentru dezescaladare. Deci, în momentul în care Biden a spus că nu va trimite nici un militar, rușii au înțeles că au undă verde.
- Exact așa cum s-a întâmplat în cazul Kuwaitului (1990) atunci când ambasadoarea SUA s-a întâlnit cu Saddam Hussein care a transmis că Kuwaitul este o provincie a Irakului. În loc să spună ”Nu, niciodată, nu vom permite acest lucru”, ambasadoarea a spus că trebuie să sune la Washington. Deci nu este același limbaj. Iar limbajul nu este doar o problemă lingvistică, ci o problemă culturală. Trebuie înțeles că rușii aplică ceea ce este scris în doctrina lor militară.
- Noi nu am repornit ciclul de producție pentru muniție, nici americanii. Ritmul de utilizare de echipamente militare este de 4-5 ori mai mare decât ritmul de producție. Deci suntem în curs de a rămâne fără stocuri. În schimb, Rusia nu a accelerat ritmul de producție industrială, dar are norocul unui sprijin din partea Coreei de Nord și Iranului. Coreea de Nord are stocuri pentru zeci de ani, pentru că se află în război permanent de peste 60 de ani.
- A fost o iluzie să credem că istoria s-a sfârșit odată cu căderea Zidului Berlinului. SUA a vrut să evite o lume multi-polară, iar acum exact asta se întâmplă. În această logică multi-polară, Europa a ales să se dezarmeze, pentru că a crezut într-un Erasmus gigant, în care există grosso modo doar turiști și studenți, dispărând prietenii, inamicii, aliații și adversarii. Am dezarmat complet – am renunțat la suveranitatea industrială, economică și militară. Și iată, acum avem o criză de securitate care pune capac la toate acestea.
Alain Bauer este profesor de criminologie și a fost consilierul prim-ministrului Michel Rocard (1988-1991) și a colaborat cu fostul președinte Nicolas Sarkozy pe teme de securitate.
Într-o conferinţă organizată luni la Paris, preşedintele francez Emmanuel Macron nu a exclus trimiterea de trupe terestre în Ucraina pentru a împiedica Rusia să câştige războiul, dar a adăugat că nu există în prezent un consens pe această temă.
V. B.