O jurnalistă americană a scris în LA Times despre excursia pe care a făcut-o pe tărâmuri parcă „ieșite din Hansel și Gretel”
Jurnalista Anne-Marie O’Connor a relatat pentru cotidianul vest-american LA Times periplul său în România și recomandă cu mare căldură vacanțele în țara noastră, făcând chiar și recomandări asupra modului de a ajunge sau locurilor de cazare.
Un tânăr scriitor englez care trecea prin România a fost captivat de către ţăranii care l-au primit în casele lor şi l-au invitat să ia parte la obiceiurile şi sărbătorile dintr-o ţară plină de artă populară, cuiburi de berze şi castele rupte din basme.
William Blacker a rămas – timp de opt ani – şi a scris ‘De-a lungul drumului fermecat’, un memoriu cordial din 2009 a României izolate, care l-a atras de la agitaţia unei vieţi moderne.
În timpul unei excursii în România, am început să înteleg ispitele tărâmului turnurilor medieval şi al cetăţilor de piatră ce par a fi ieşit din ‘Hansel şi Gretel’.
A început cu dorinţa de a explora ţările mai puţin vizitate ale Europei, o dorinţă pe care eu şi soţul meu am împărtăşit-o cu un alt cuplu. Ne-am adunat toţi patru în Bucureşti pentru o excursie de o săptămână cu trenul şi maşina prin provinciile din România.
Din momentul răsturnării regimului Comunist în 1989, România a câştiga o reputaţie pentru frumuseţea sa naturală nealterată şi pentru arhitectura istorică bine conservată, fără comercialismul industriilor turistice mai stabile.
Aici, în faimoasele regiuni muntoase ale Transilvaniei şi Maramureşului, ţăranii încă mai cultivă pământul cu ajutorul cailor şi plugurilor, aducând aminte de Europa secolului al 19-lea.
În timpul călătoriei noastre de trei zile prin judeţul Maramureş, am stat cu familii de fermieri în comunităţi rurale şi am văzut oameni ce purtau bluze tradiţionale Româneşti, care inspiră designerii de modă din zilele noastre.
Primul nostru pas către trecut a fost satul Rogoz, pentru a vizita Biserica Sfinţii Arhangheli. A rezistat invaziei tătarilor de la 1661 şi este una dintre cele opt biserici din regiune care fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.
Altarul de pe axa est-vest de la Rogoz combină influenţele gotice cu tradiţiile ortodoxe, cu uşi sculptate, interioare cu scene biblice pictate simplu şi o masă lungă în aer liber pentru sărbătorile comunale.
La târgul din Târgu Lăpuş, am fost trataţi cu o paradă a localnicilor îmbrăcaţi în haine tradiţionale, precum şi cu muzică şi dans. Am luat o masă delicioasă cu pui, cârnaţi artizanali şi bere produsă local.
Ospitalitatea este ceva cu care se mândresc. Ne-am petrecut prima noapte la Rohia, la Pensiunea Casa Gherman, ai căror patroni ne-au recomandat o excursie la mânăstirile locale.
În dimineața următoare conduceam pe un drum de ţară printre stupi de albine şi prin cătune pline de case ale căror faţade purtau modele geometrice.
În scurt timp am ajuns la Mânăstirea creştin-ortodoxă Rohiţa, pe un deal cu o vedere spre o vale de un verde luxuriant, plină de păduri. În capela ornată, pe un fond de culori saturate erau expuse icoane ale sfinţilor şi martirilor.
Doi câini ciobăneşti anunţau sosirea unui călugăr voios într-o robă lungă şi neagră, care ne-a întâmpinat şi ne-a invitat în loggia sa pentru un prânz neaşteptat.
După ce a întins o faţă de masă, a adus un castron de mămăligă, un terci românesc din mălai, aromat cu brânză şi carne de porc. Am ‚lustruit’ mâncarea cu gustul fin al lichiorului de pere pe care ni l-a dat după masă.
Am continuat prin Carpaţii Orientali până la Mânăstirea Bârsana, ce are secţiuni de lemn, sculptate elaborat. Am vizitat casa de turtă dulce a unui artizan local, ale cărui sculpturi de cerbi, cai şi scene rurale împodobesc multe dintre case.
La amurgul ultimei zile am rămas la pensiune şi ne-am uitat la ţăranii ce conduceau căruţele trase de cai, până ce proprietarii au închis porţile de lemn.
Anne-Marie O’Connor
O.C.