Oamenii de ştiinţă au găsit primele dovezi pentru existenţa apei sub formă lichidă pe Marte
Oamenii de ştiinţă tocmai au descoperit cea mai bună dovadă de până acum pentru existenţa apei sub formă lichidă pe Marte.
Folosind date colectate cu ajutorul robotului Curiosity, au determinat faptul că mici cantităţi de vapori de apă se condensează în solul planetei pe timpul nopţii şi se evaporă dimineaţa.
Studiul, publicat în Nature Geoscience, arată faptul că volumul ridicat de sare din sol reduce punctul de topire al apei şi îi permite să se unească temporar sub formă de lichid, în ciuda temperaturilor de sub zero grade.
„Au mai fost ipoteze şi studii de laborator care să susţină această posibilitate”, spune Javier Martin-Torres, om de ştiinţă la “Instituto Andaluz de Ciencias de la Tierra”, la Universitatea Tehnică Lulea din Suedia şi autorul principal al studiului, „dar este pentru prima dată când găsim dovezi că sunt îndeplinite condiţiile pentru formarea de apă lichidă pe Marte”.
Datele din sateliţi au furnizat anterior dovezi geologice indirecte pentru existenţa apei – şi există dovezi că uriaşe cantităţi de apă au existat pe Marte în trecut – dar această nouă descoperire schimbă cu totul înţelegerea ciclului hidrologic al planetei. Faptul că viaţa ar putea exista în aceste condiţii este încă foarte puţin probabil, însă acest nou factor ar putea uşura colonizarea planetei în viitorul foarte îndepărtat.
Cum poate exista apa în formă lichidă pe Marte, chiar şi la temperaturi extrem de joase?
În mod normal, Marte este mult prea rece pentru a permite apei să existe sub formă lichidă. Deci chiar dacă oamenii de ştiinţă au detectat vapori de apă minusculi ce sunt absorbiţi din atmosfera marţiană în sol încă din timpul programului Viking, din 1970, nu au luat în considerare faptul că aceaştia s-ar putea condensa.
„Vedeam schimbarea în felul următor: vaporii de apă intrau în suprafaţă si erau absorbiţi sau îngheţau”, spune Richard Zurek, om de ştiinţă la NASA, ce a luat parte la programul Viking.
Cu toate acestea, oameni de ştiinţă nu au luat în considerare cantitatea uriaşă de săruri de perclorat ce a fost descoperită în solul marţian. Aceste săruri pot scădea dramatic punctul de îngheţ al apei – suficient încât vaporii de apă ce sunt absorbiţi în sol pe timpul nopţii să formeze apă în stare lichidă. “Această stare tranzitorie a apei se formează în primii cinci centimetri de sol pe timpul nopţii şi se usucă la răsărit”, declară Martin-Torres.
Martin-Torres şi alţi oameni de ştiinţă au descoperit acest lucru prin analizarea datelor legate de umiditate, presiunea aerului şi temperatura de deasupra şi din interiorul suprafeţei solului, colectate de Curiosity. În timpul nopţilor de primăvară si de iarnă pe Marte, au observat cum vaporii de apă erau ‘storşi’ din aer şi se condensau în sol – deoarece aerul rece nu poate reţine la fel de multă umezeală – iar dimineaţa au observat cum vaporii de apă ieşeau din sol.
„Au o măsurare directă a umidităţii relative şi ştiu că există aceste săruri în sol” spune Zurek, care nu a fost implicat în cercetare. “Împreună, aceste lucruri ne spun că există apă sub formă lichidă”.
Câtă apă există pe Marte?
Era deja cunoscut faptul că apa există pe Marte în alte forme non-lichide: ca gheaţă (atât în calotele glaciare cât şi în centurile de gheţari ce înconjoară ambele emisfere), ca molecule de apă prinse de minerale în solul planetei şi ca vapori de apă în atmosferă. Urmele de apă descoperite de Curiosity sunt foarte mici, ca volum, comparativ cu ceea ce se ştia deja.
Dar descoperirile sugerează faptul că ar putea exista mult mai multă apă în sol decât ne imaginam înainte. Asta pentru că robotul Curiosity a colectat aceste date în interiorul Craterului Gale – o locaţie de altitudine mică, relativ caldă, ce are mai puţini vapori de apă în atmosferă spre deosebire de celelalte locuri de pe Marte, deci unde ar fi cel mai puţin probabil ca acest tip de condensare să aibă loc.
„Faptul că acest fenomen are loc aici înseamnă că probabil este mult mai abundent în altă parte”, spune Alfred McEwan, care a lucrat la noul studiu.
Acest fenomen ar putea fi responsabil pentru dungile întunecate de pe solul marţian pe care McEwan şi alţi oameni de ştiinţă le-au observat anterior cu ajutorul sateliţilor. Acestea se formeaza sezonier, iar cercetătorii au emis ipoteza că aceste dungi sunt dovada clară că apa se topeşte şi curge pe pante.
„Aceste alunecări de teren au loc sezonier, în perioadele mai calde, pe pantele de pe Marte” spune Martin-Torres. “O posibilă explicaţie pentru acestea ar putea fi o schimbare în salinitatea solului.”
Dacă acele dungi sunt într-adevăr formate de apă, ar însemna că există mult mai multă faţă de cât se credea anterior. Curiosity nu a detectat urme similare, dar a confirmat un mecanism prin care apa sub formă lichidă se poate forma la temperaturi atât de joase: percloraţii.
Asta nu înseamnă că există viaţă pe Marte
Auzind „apă sub formă lichidă”, este tentant să mergem cu gândul la microbi marţieni înotând peste tot. Dar, în realitate, această descoperire nu face cu nimic mai posibilă teoria existenţei vieţii pe Marte.
„Condiţiile formării apei sub formă lichidă sunt extrem de reci – mai joase decât minimul necesar metabolismului celular al vieţii aşa cum o ştim”, a declarant Martin-Torres.
Cu toate acestea, mulţi cercetători sunt de părere că Marte era mult mai caldă si mai umedă acum câteva miliarde de ani, când ar fi putut avea o atmosferă mult mai groasă ce ar fi ajutat la păstrarea căldurii. Prezenţa percloraţilor înseamnă că nu ar fi trebuit să fie chiar atât de cald pentru formarea unor cantităţi mari de apă sub formă lichidă. Acest lucru ar explica dovezile geologice de albii şi alte caracteristici legate de apă descoperite de Curiosity până acum. Dacă Marte a fost mai caldă cu mult timp în urmă, este posibil ca viaţa să fi putut evolua.
Indiferent dacă viaţa a existat sau nu vreodată pe Marte, această descoperire ar putea uşura viaţa oamenilor acolo. Deşi colonizarea planetei prezintă o multitudine de dificultăţi, o provocare majoră ar fi obţinerea apei – pentru băut, creşterea plantelor şi, poate, producerea de combustibil pentru rachete.
Cea mai evidentă sursă de apă ar fi calotele glaciare de la poli, precum şi gheţarii de la altitudini mari, dar stabilirea unei colonii acolo ar însemna temperaturi mult mai joase şi mai puţină energie solară. Rafinarea apei direct din sol este o opţiune mult mai atrăgătoare.
Curiosity a găsit urme de apă sărată în primii centimetri de sol, dar dacă există mai multă apă lichidă mai jos, Zurek spune că rafinarea ei pentru uzul uman ar fi mult mai economică.
Visele de colonizare a planetei Marte rămân o fantezie îndepărtată, dar ceea ce este important este că un Marte mai umed ar fi unul pe care s-ar trăi mult mai uşor.
Octavian Cătușanu