La început, stațiile de emisie-recepție erau utilizate în dotarea taxiurilor, a ambulanțelor, a vehiculelor de poliție și altora similare, unde era necesară o intervenție promptă și operativă.
Ulterior, a apărut varianta portabilă şi, la un an după izbucnirea primului război mondial, Motorola a produs stația de emisie-recepție „Handie-Talkie”, care avea aproape jumătate de metru lungime și era utilizată de armata americană.
În 1910, inventatorul și omul de afaceri Ericsson a aplicat teoria telefoniei mobile, instalându-şi un dispozitiv în mașina şi, prin intermediul unei antene bifilare, a reușit să se conecteze la rețeaua de telefonie națională în timp ce se deplasa prin țară.
În Europa, telefonia prin unde radio a fost folosită pentru prima dată în 1926, în trenul de lux Berlin-Hamburg, apoi sistemul a fost introdus pe avioanele de pasageri în scopul îmbunătățirii siguranței zborului.
Acest mijloc de comunicație a fost utilizat de tancurile germane în timpul celui de-al doilea război mondial, apoi echipamente au intrat în dotarea mașinilor de patrulă ale poliției germane, utilizarea fiind încredințată doar specialiștilor.
În 1956, Ericsson a lansat pe piața suedeză primul telefon mobil complet automat, sistem care nu necesita control manual, dar foarte greu şi incomod fizic, având patru zeci de kilograme.
R.M.