Într-o epocă a comunicării continue prin e-mail, SMS, Facebook sau Twitter, oamenii încearcă să facă mai multe lucruri simultan, însă această stare mentală are efecte nocive. Specialistul neurolog Daniel Levitin, profesor la Universitatea McGill din Montreal, a explicat, într-o lucrare științifică recentă de ce dependența de tehnologie ne face mai puțin eficienți.
Creierul este mai ocupat ca niciodată. Suntem asaltați de evenimente, pseudo-evenimente, bârfe, zvonuri – toate cu pretenția de informații. A încerca să distingi ceea ce ai nevoie să știi de ceea ce poți să ignori este epuizant.
În paralel, toți facem mai multe. În urmă cu 30 de ani, agenții de turism ne făceau rezervările de avion și de tren, oamenii din vânzări ne ajutau să găsim în magazine ceea ce căutam, dactilografii sau secretarele îi ajutau pe cei ocupați la corespondență. Acum putem să facem singuri mare parte din aceste lucruri. Facem treabă cât pentru 10 oameni cu meserii diferite și, în paralel, încercăm să menținem ritmul unei vieți normale, cu familie, prieteni, cariere și pasiuni.
Smartphone-urile au devenit dispozitive de tip briceag elvețian, cu aplicații precum dicționar, calculator, browser de Internet, email, jocuri, agendă, reportofon, prognoză meteo, acordarea chitarei, GPS, mesaje instant scrise, Facebook sau lanternă.
Aceste aparate sunt mai puternice și mai complexe decât majoritatea computerelor de la sediul IBM din urmă cu 30 de ani. Și le folosim tot timpul, ca semn al maniei contemporane de a înghesui tot ce facem în momente care ar trebui să fie relaxante.
Trimitem texte în timp ce traversăm strada, verificăm emailul sau contul de Facebook în timp ce stăm la o coadă sau luăm masa cu un prieten. Sau, liniștiți în bucătărie, scriem pe smartphone lista de cumpărături, în timp ce ascultăm un podcast.
Dar e o problemă. Credem că facem mai multe lucruri simultan – multitasking, dar aceasta este o iluzie puternică și diabolică.
Creierul nostru nu este făcut să se concentreze simultan pe mai multe elemente. Când credem că suntem ”multitasking”, de fapt creierul se mută foarte rapid de la o sarcină la alta.
Și, de fiecare dată, este un cost pe plan cognitiv. Deci nu jonglăm cu mai multe mingi în aer precum un circar profesionist, ci semănăm cu un DJ amator, care se mută de la un disc la altul, ignorând ceea ce nu e bine din ce facem, dar îngrijorați că totul se poate strica în orice moment.
Deși credem că rezolvăm foarte multe, în mod ironic, multitasking-ul ne face mai puțin eficienți, iar asta poate fi demonstrat.
Despre info-manie
Multitasking-ul crește producția de cortizol, hormonul stressului, și de adrenalină, ceea ce supra-stimulează creierul și creează confuzie.
De asemenea, se creează un efect în cerc cu dependență de dopamină, prin senzația de relaxare pe care o aduce pierderea concentrării și prin căutarea continuă a stimulării externe.
Mai grav, cortexul prefrontal este orientat către noutate, ceea ce înseamnă că atenția poate fi dusă ușor către ceva nou – demonstrabil prin reflexul de a atrage atenția copiilor sau câinilor prin folosirea unui obiect strălucitor.
Pentru cei care încearcă să rămână concentrați printre mai multe activități, exact aceasta este ironia: chiar partea de creier de care avem nevoie pentru a păstra focusul poate fi distrasă ușor. Răspundem la telefon, căutăm ceva pe Internet, verificăm email-ul, trimitem un SMS, iar fiecare din aceste activități stimulează centrii cerebrali legați de căutarea noului și a premiilor, ceea ce provoacă un influx de opioide (nu e de mirare că ne simțim bine!), totul în detrimentul concentrării. Este bomboana supremă pentru creier. În loc să luăm premiul cel mare aferent unui efort susținut și concentrat, ne mulțumim cu premii lipsite de conținut, care rezultă din activități nerelevante.
În alte perioade, când suna telefonul sau eram ocupați, ori nu răspundeam, ori îl întrerupeam. Când toate telefoanele erau legate cu un fir de perete, nu se aștepta nimeni să ne găsească oricând. Acum, numărul persoanelor care au telefoane mobile îl depășește pe cel al persoanelor care au acces la toalete.
S-a creat astfel așteptarea că ar trebui să găsești pe cineva atunci când vrei tu, nu când vrea acel cineva. Această așteptare este atât de înrădăcinată încât oamenii care sunt în ședințe se întrerup pentru a răspunde și a spune ”Îmi pare rău, nu pot vorbi, sunt în ședință”.
Cum se ajunge la epuizare
Abilitatea de a face multitasking este nocivă pentru performanța cognitivă. În lumea psihologiei, se cheamă ”info-manie”.
Un studiu recent arată că, în situația în care vrei să te concentrezi pe o sarcină, iar un mesaj pe email apare ca necitit, capacitatea mental efectivă se reduce cu 10 puncte din IQ.
Canabinolul, ingredientul active din marijuana, afectează memoria și abilitatea de concentrare pe mai multe lucruri simultan. Efectele negative pe plan cognitiv ale multitasking-ului sunt însă mai mari decât cele care rezultă din consumul de marijuana.
Un alt studiu arată că receptarea informațiilor pe fond de multitasking face ca informațiile noi să se ducă într-o parte greșită a creierului. Dacă un elev învață și se uită la televizor în același timp, informațiile pentru școală se duc în zona relevantă pentru deprinderea de abilități, nu în cea relevantă pentru idei.
Apoi sunt costuri pentru metabolism. Prin saltul de la o activitate la alta, creierul consumă un tip de glucoză necesar și pentru concentrare. Această schimbare rapidă și continuă duce la epuizarea acestui ”carburant” și, treptat, la dezorientare, scăderea performanței psihice și fizice, anxietate, stres și agresivitate.
Mai grav, acest multitasking necesită decizii rapide: să răspund sau nu la acest SMS? Cum să răspund? Cum arhivez acest email? Să continuu ceea fac acum sau fac o pauza?
Aceste decizii mărunte consumă resurse neuronale și energie la fel de mult precum deciziile mari. Prima dată pierdem controlul asupra impulsurilor. Se ajunge ușor la situația în care, după ce am făcut o grămadă de decizii nesemnificative, vom lua decizii proaste în cazuri importante.
De la scrisori la poșta electronică
În discuțiile cu lideri de business, oameni de știință, scriitori, studenți, antreprenori, emailul apare ca o problemă constantă, în special prin numărul enorm de mesaje care intră zilnic și care consumă mult timp. Ne simțim obligați să răspundem la mesaje, dar pare imposibil să poți să faci asta și să mai ai timp și de altceva pe parcursul zilei.
Înainte de apariția email-ului, dacă vroiai să scrii cuiva, era necesar un efort de timp – hârtie, pix sau mașină de scris, găsirea unui plic, scrierea aderesei, lipirea timbrului, drumul la cutia poștală. Acest ritual nu se preta la mesaje rapide, așa cum este cazul acum, când mediul instantaneu ne îndeamnă să dăm ”send” la mesaje negândite, compuse la primul impuls.
Doar eforturile necesare pentru trimiterea de scrisori impuneau o considerație față de această activitate. Ușurința trimiterii unui email face și ca oamenii să fie mai puțin politicoși. Cei care scriu au tendința să ceară lucruri pe care nu și-ar permite să le ceară la o întâlnire directă, la telefon sau printr-o scrisoare pe hârtie.
Sunt diferențe și la capătul celălalt. Înainte, poșta venea o dată pe zi, ceea ce presupunea că există o perioadă clar delimitată a zilei în care puteai să ridici și să sortezi corespondența. De asemenea, dat fiind că a durat câteva zile să ajungă scrisoarea, nu se aștepta nimeni să acționezi imediat. Acum, email-urile vin continuu și cele mai multe îndeamnă la o acțiune: dă click să vezi un film cu un pui de panda, răspunde-i unui coleg de serviciu, fă planul pentru un dejun cu un prieten sau pune-l la categoria spam. Aceste activități ne dau senzația că am rezolvat lucrurile și, în unele cazuri, chiar am făcut-o. Dar ne sacrificăm eficiența și concentrarea prin întreruperile repetate pentru a gestiona contul de email.
Din punctul de vedere al conținutului, sunt alte motive de stres. Înainte, dacă primeai o poezie pe o hârtie, era destul de clar că ai primit-o de la cineva drag, deci puteai să te setezi mental pentru ce va urma. Dacă aceeași persoană îți trimitea o comunicare de la o instanță, știai că poate fi ceva neplăcut înainte de a citi. Telefoanele erau folosite pentru scopuri diferite față de telegrame sau scrisori de business. Mediul de adresare era un indiciu pentru conținut.
Acum totul s-a schimbat, pentru că email-ul este folosit pentru orice. Ne verificăm email-ul în mod compulsiv și pentru că nu știm dacă cel mai recent mesaj este ceva amuzant, o factură restantă sau o sarcină de serviciu. Nu știm nici dacă este ceva ce trebuie gestionat pe loc sau mai târziu, nici dacă este ceva esențial sau nerelevant. Aceste incertitudini sunt nocive pentru sistemul de percepție a categoriilor și creează stres.
Un nou nivel
În prezent, email-ul este aproape expirat. Cei mai mulți tineri sub 30 de ani preferă aplicațiile de tip mesaje instantanee, cu texte, fotografii, clipuri. Cei sub 20 de ani văd și Facebook-ul drept un mediu expirat.
Pentru aceștia, ”texting”-ul a devenit modul prioritar de comunicare. Oferă un caracter privat pe care nu îl oferă telefonul și un caracter imediat pe care nu îl oferă email-ul. Texting-ul presupune folosirea unui număr limitat de caractere și descurajează discuțiile serioase și oferirea de detalii.
Faptul că oferă o comunicare instantanee provoacă dependență. Un email presupune un timp parcurs prin servere și acțiunea de a-l deschide. Un mesaj instant apare în mod magic pe ecranul de smartphone și cere atenție imediată. Din punct de vedere al relației sociale, așteptarea expeditorului este să primească un răspuns, altfel se simte insultat.
La aceasta, adăugăm și activarea centrului nervos care se excită la noutăți. Astfel, răspunzi și ai impresia că ai rezolvat o sarcină, chiar dacă această sarcină nu exista cu 15 secunde în urmă. Fiecare replică reprezintă un influx de dopamină, iar sistemul limbic strigă ”Vreau mai mult!”.
De la dependență la auto-anihilare
Într-un experiment celebru, doi cercetători de la Universitatea McGill au pus electrozi în creierele unor șobolani, mai exact în nucleus accumbens. Această structură a sistemului limbic produce dopamină și este partea care se excită atunci câd pariorii câștigă pe un bilet, când drogații își iau doza sau când oricine are orgasm. Acesta este centrul plăcerii. Șobolanii din cușcă puteau acționa simplu o pedală care trimitea un semnal electric spre nucleus accumbens. Nu doar că le-a plăcut, dar nu au mai făcut nimic altceva, nici nu au mâncat ce aveau la dispoziție, nici nu s-au împerecheat. Doar apăsau pedala încontinuu, până când au murit de foame și epuizare. Sună cunoscut? Un bărbat de 30 de ani din China a murit după ce s-a jucat pe computer trei zile continuu.
De fiecare dată când deschidem email-ul, avem un sentiment de realizare, creierul primește o porție de hormoni. De fiecare dată când verificăm update-urile de pe Twitter sau Facebook, găsim ceva nou și ne simțim mai conectați social – la modul ciudat, impersonal, specific lumii virtuale.
Țineți minte – plăcerea este indusă de partea creierului care se ocupă de lucrurile facile și care controlează sistemul limbic, nu de centrii cortexului prefrontal care se ocupă de gândirea planificată și de nivel înalt.
Verificarea impulsivă a conturilor de email, Facebook sau Twitter reprezintă o dependență neuronală.