Elena Udrea, salvată de judecător, nu de avocați

Elena Udrea ar putea scăpa de toate dosarele aflate pe rolul Parchetelor sau instanțelor din România. Ajutorul nesperat i-a venit fostului ministrului din partea unei judecătoare a Curții de Apel București (CAB), și nu din partea avocaților așa cum era de așteptat. 

Marți, la dezbaterile în dosarul „Hidroelectrica”, judecătoarea Corina Ciobanu de la Curtea de Apel București a întrebat-o pe Elena Udrea dacă s-a prevalat sau nu de „regula specialității” în fața instanței din Bulgaria, în momentul în care a fost extrădată. „Nu știu despre ce este vorba”, a răspuns Elena Udrea.

Judecătoarea i-a explicat că, potrivit principiului specialității, o persoană solicitată de un stat nu poate fi judecată pentru alte fapte în afara celor pentru care se solicită extrădarea. Iar extrădarea Elenei Udrea din Bulgaria s-a dispus în vederea executării pedepsei din Dosarul „Gala Bute”, nicidecum pentru judecarea ei în alte cauze, precum dosarul aflat pe rolul CAB sau în cauza privind finanțarea campaniei electorale din 2009, aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. 

Urmarea: judecătoarea a trecut peste excepțiile invocate de avocații Elenei Udrea – cererile de sesizare a Curții Constituționale și cererea de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii termenului de prescripție – și a decis amânarea procesului pentru data de 17 octombrie și transmiterea unei adrese către Tribunalul din Blagoevgrav, pentru ca instanța din Bulgaria să precizeze limitele extrădării Elenei Udrea.

Ce este principiul specialității

Principiul specialității este prevazut expres in art. 14 din Convenția europeană de extrădare din 13.12.1957, in art. 73¹ din Legea 302/2004 și într-o multitudine de tratate și convenții pe care România le-a încheiat cu diferite state.

Principiul specialității reprezintă regula de drept conform căreia persoana extrădată nu va fi urmărită, judecată, deținută în vederea executării unei pedepse sau supusă oricărei alte restricții a libertății sale individuale, pentru orice fapt anterior predării, altul decât cel care a motivat extradarea. În cazul în care calificarea dată faptei incriminate va fi modificată în cursul procedurii, persoana extrădată va fi urmărită sau judecată doar în măsura în care elementele constitutive ale infracțiunii recalificate ar îngădui extradarea.

Potrivit Convenției, acest principiu are urmatorul continut:

„Regula specialitatii

1. Persoana care va fi predata nu va fi nici urmarita, nici judecata, nici detinuta in vederea executarii unei pedepse sau masuri de siguranta, nici supusa oricarei alte restrictii a libertatii sale individuale, pentru orice fapt anterior predarii, altul decat cel care a motivat extradarea, in afara de cazurile urmatoare:
2. a) cand partea care a predat-o consimte. O cerere va fi prezentata in acest scop, insotita de actele prevazute la art. 12 si de un proces-verbal judiciar consemnand declaratiile extradatului. Acest consimtamant se va da atunci cand infractiunea pentru care este cerut atrage ea insasi obligatia de extradare potrivit prezentei conventii;
3. b) cand, avand posibilitatea sa o faca, persoana extradata nu a parasit in cele 45 de zile urmatoare eliberarii sale definitive teritoriul partii careia ii fusese predata ori daca s-a inapoiat acolo dupa ce l-a parasit.
4. Totusi, partea solicitanta va putea lua masurile necesare in vederea, pe de-o parte, a unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul sau, iar pe de alta parte, a intreruperii prescriptiei potrivit legislatiei sale, inclusiv recurgerea la o procedura in lipsa.
5. Cand calificarea dată faptei incriminate va fi modificata in cursul procedurii, persoana extradata nu va fi urmarita sau judecata decat in masura in care elementele constitutive ale infractiunii recalificate ar ingadui extradarea.”

Conform Legii 302/2004, acest principiu are urmatorul continut:

„ Regula specialitatii

(1) Persoana care va fi predata ca efect al extradarii nu va fi nici urmarita, nici judecata, nici detinuta in vederea executarii unei pedepse, nici supusa oricarei alte restrictii a libertatii sale individuale, pentru orice fapt anterior predarii, altul decat cel care a motivat extradarea, in afara de cazurile cand:

1. a) statul roman care a predat-o consimte; statul solicitant va prezenta in acest scop o cerere, insotita de acteleprevazute la art. 38 alin. (2) si de un proces-verbal judiciar in care se consemneaza declaratiile extradatului; acest consimtamant va putea fi dat atunci cand infractiunea pentru care este cerut atrage ea insasi obligatia de extradare potrivit prezentei legi;
2. b) avand posibilitatea sa o faca, persoana extradata nu a parasit, in termen de 45 de zile de la liberarea sa definitiva, teritoriul statului caruia i-a fost predata, ori daca s-a inapoiat acolo dupa ce l-a parasit.

(2) Statul solicitant va putea lua totusi masurile necesare in vederea, pe de o parte, a unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul sau, iar pe de alta parte, a intreruperii prescriptiei potrivit legislatiei sale, inclusiv recurgerea la o procedura in lipsa.

(3) Cand calificarea data faptei incriminate va fi modificata in cursul procedurii, persoana extradata nu va fi urmarita sau judecata decat in masura in care elementele constitutive ale infractiunii recalificate ar ingadui extradarea.

(4) In cazul prevazut la alin. (1) lit. a) cererea adresata statului strain se formuleaza de catre Ministerul Justitiei, in baza incheierii instantei competente sa solutioneze cauza in prima instanta, la propunerea motivata a Ministerului Public sau in baza incheierii instantei pe rolul careia se afla cauza, daca extradarea a fost acordata dupa trimiterea in judecata a persoanei extradate, dupa caz.”

Raluca Dan