Fostul ministru al dezvoltării, Elena Udrea, fiica fostului președinte, Ioana Băsescu și patronul Evenimentului Zilei, jurnalistul Dan Andronic, au fost trimiși în judecată de DNA în dosarul finanțării campaniei prezidențiale a lui Traian Băsescu, din anul 2009.
Potrivit rechizitoriului, în cursul anului 2009, în contextul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale, au fost colectate sume de bani provenite din infracțiuni de corupție, delapidare și evaziune fiscală care au fost folosite, ulterior, pentru plata unor servicii prestate în campania electorală.
Legătura dintre persoanele care obțineau banii pe cale nelegală și prestatorii de servicii legate de campanie era realizată de Elena Udrea. Aceasta conducea un staff de campanie informal al unuia dintre candidați și, din această poziție, coordona atât achizițiile de servicii de campanie, cât și persoanele care au acționat ca intermediari pentru plățile realizate, astfel încât sumele de bani să ajungă la societățile prestatoare.
Banii erau dați prin disimularea unor contracte fictive încheiate cu firme care prestau în realitate servicii în cadrul campaniei electorale, respectiv publicitate stradală, tipărire de afișe, reclame publicate în mass media, realizarea unor pagini de internet, monitorizarea presei, organizarea de spectacole și prestarea de servicii de consultanță.
Concret, în perioada octombrie – noiembrie 2009, Elena Udrea, care era ministru al dezvoltării regionale și turismului, l-a determinat pe secretarul general al ministerului, Gheorghe Nastasia, să ceară suma de 918.864 lei de la reprezentantul unei societăți comerciale (om de afaceri), în schimbul asigurării plății unor contracte pe care societatea respectivă le avea în derulare. Contractele, în valoare de aproape 50 de milioane de euro, fuseseră încheiate cu autorități locale finanțate de Ministerul Turismului privind construirea de domenii schiabile și telegondole, în cadrul programului „Schi in România”. În cadrul acestui program, decontarea cheltuielilor efectuate de societățile comerciale depindea de deciziile ministrului care stabilea prioritatea plăților. În condițiile în care nu existau reguli scrise, general aplicabile, care să stabilească criteriile de prioritizare și existau diferenţe semnificative între finanţarea unor proiecte similare, societățile care executau lucrări depindeau de deciziile lui Udrea. Întârzierile la decontare puteau atrage incapacitatea de plată a societăților, în condiţiile în care sumele avansate proveneau din credite bancare.
Astfel, Elena Udrea i-a indicat lui Gheorghe Nastasia atât suma pe care urma să o solicite de la reprezentantul societății comerciale în schimbul asigurării finanțării ce urma să fie aprobată de către minister în contul unor lucrări deja executate de societate, cât și denumirea firmei către care urma să se realizeze plata foloaselor pretinse (a mitei).
În perioada 27 noiembrie – 21 decembrie 2009, omul de afaceri a virat în contul firmei indicate, în două tranșe, suma de 918.864 lei, în baza unui contract fictiv ce avea ca obiect prestarea unor servicii de publicitate, deși societățile administrate de omul de afaceri nu aveau nevoie de o campanie națională de publicitate pentru promovarea unor proiecte locale. În realitate, suma de bani a fost folosită pentru plata unor servicii de publicitate stradală pentru campania electorală a unuia dintre candidați.
În aceeași perioadă (octombrie – noiembrie 2009), Elena Udrea l-a determinat pe președintele Consiliului Județean Tulcea, Victor Tarhon, să ceară de la reprezentantul unei alte societăți comerciale (om de afaceri) suma de 691.029,63 lei, pentru a asigura buna derulare a unor contracte și efectuarea la timp a plăților. Societatea omului de afaceri încheiase anterior cu Consiliul Județean Tulcea mai multe contracte finanțat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.
Astfel, în perioada 26 octombrie – 23 noiembrie 2009, societatea omului de afaceri a virat în conturile a patru firme, în baza unor contracte fictive de consultanță și servicii de publicitate suma totală de 691.029,63 lei. Nici de această dată, serviciile respective nu au fost realizate în realitate, iar sumele de bani au fost folosite pentru plata unor servicii prestate în timpul campaniei electorale desfășurate în favoarea aceluiași candidat.
În luna decembrie a anului 2009, Ioana Băsescu i-a cerut fostului director al companiei de stat Oil Terminal, Silviu Ioan Wagner, să achite o factură fiscală despre care a spus că reprezintă cheltuieli restante din campania pentru alegerile prezidențiale, care se desfășurase în toamna aceluiași an. În baza acestei solicitări, la data de 30 decembrie 2009, Oil Terminal a încheiat un contract fictiv de prestări servicii cu o anumită firmă, în valoare de 419.000 lei, prețul menționat în cuprinsul contractului fiind indicat de Ioana Băsescu care a și intermediat încheierea tranzacției. În baza acestui contract, la data de 16 februarie 2010 s-a realizat plata sumei de 119.000 lei, diferența de 300.000 lei nemaifiind virată din dispoziția lui Wagner, ca urmare a faptului că nu a primit nici un document justificativ pentru suma achitată în avans. Și de această dată, serviciile respective nu au fost prestate, societatea Oil Terminal neavând nevoie reală de publicitate (avea un obiect de activitate cu consumatori captivi și nu mai achiziționase niciodată publicitate de asemenea valoare). Mai mult, firma „prestatoare” nu desfășurase anterior acestui moment activități comerciale semnificative și nu avea experiență relevantă în domeniul publicității.
La data de 19 februarie 2010 (la două zile de la încasarea banilor), firma respectivă a virat suma de 100.000 lei către o societate administrată de Giovanni – Mario Francesco, fostul iubit al Ioanei Băsescu. Între cele două societăți nu au existat în realitate nici un fel de operațiuni comerciale, iar prin transferul bancar s-a urmărit exclusiv ascunderea originii infracționale a banilor proveniți din prejudicierea societății de stat condusă de Wagner.
În cursul lunii februarie 2010, suma de bani obținută în maniera de mai sus a fost folosită în interes personal de Ioana Băsescu și Francesco pentru achitarea contravalorii unei excursii în Cuba și a cheltuielilor efectuate pe parcursul deplasării.
La data de 1 iulie 2009, Francesco a încheiat, ca administrator și unic asociat al unei firme, un contract de prestări servicii cu o societate media, având ca obiect lansarea posturi de televiziune de muzică Music Channel şi Hit Music Channel, și punerea la dispoziție de echipamente și aparatură audio-video. Conform contractului, în schimbul acestor servicii societatea administrată de Francesco a încasat de la firma respectivă suma totală de 2.500.000 lei. Veniturile și taxa pe valoarea adăugată colectată în maniera de mai sus nu se regăsesc în declarațiile fiscale, iar impozitele corespunzătoare nu au fost plătite către bugetul de stat. Astfel, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma totală de 735.098 lei (TVA în cuantum de 399.160 lei și impozit pe profit în cuantum de 335.938 lei).
La instigarea Ioanei Băsescu, suma astfel obținută a fost folosită de Francesco pentru plata unor servicii prestate în campania electorală desfășurată în cursul anului 2009. Transferurile bancare către firmele care au prestat serviciile au fost justificate prin contracte fictive care aveau ca unic scop ascunderea provenienței infracționale a banilor.
În perioada octombrie – noiembrie 2009, Ioana Băsescu l-a determinat pe Francesco să realizeze operațiuni fictive prin care suma de 735.098 lei provenită din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală a fost transferată către trei firme, pentru a achita servicii prestate în cadrul campaniei electorale în favoarea unui candidat la alegerile prezidențiale. Transferurile au fost intermediate de către Elena Udrea și Ioana Băsescu, care i-au comunicat lui Francesco datele societăților către care urmau să fie efectuate plățile.
În plus, în perioada octombrie – noiembrie 2009, Elena Udrea a folosit suma totală de 305.118 lei în numerar, provenită din infracțiuni de corupție, pentru plata unor servicii de publicitate electorală, prin intermediul unor contracte fictive încheiate de persoane interpuse care nu au beneficiat în realitate de serviciile prestate.
La data de 22.09.2016, fiind audiat ca martor în prezentul dosar, Dan Andronic a făcut mai multe afirmații nereale cu privire la împrejurările esențiale ale cauzei, prin care a urmărit să îngreuneze tragerea la răspundere penală a inculpatelor Udrea Elena Gabriela și Ioana Băsescu. Astfel, jurnalistul a susținut că suma de 668.304 lei primită în lunile noiembrie – decembrie 2009 de la două societăți administrate de Giovanni Francesco reprezintă prețul unor servicii de consultanță fără legătură cu campania electorală, că aceste servicii nu s-au mai prestat, dar că nu a putut restitui sumele încasate deoarece nu a reușit să îl mai contacteze pe Giovanni Francesco. De asemenea, a susținut că Elena Udrea și Ioana Băsescu nu au avut nicio implicare în realizarea acestor plăți și că, pe parcursul cercetărilor, nu a avut nicio discuție cu acestea. Din probele administrate rezultă însă că cele două contracte au un caracter fictiv, iar transferurile au fost realizate la cererea lui Elenei Udrea și a Ioanei Băsescu pentru plata serviciilor de consultanță politică prestate candidatului de către Andronic și de o societate străină, iar după declanșarea cercetărilor jurnalistul a transmis copia unui contract către Ioana Băsescu, prin intermediul lui Udrea, pentru a fi folosit în fața autorităților.
Societățile administrate de Giovanni Francesco nu aveau angajați, cifra de afaceri și obiectul de activitate nu implicau achiziția de servicii de consultanță, iar asociații și administratorul nu îl cunoșteau pe Andronic. Totodată, după încasarea banilor, acesta din urmă a transferat către societatea străină de consultanță suma de 125.000 USD, reprezentând comision de succes pentru câștigarea alegerilor.
Andrei Tudor