Efectul Placebo este un fenomen spontan şi foarte real care se referă la modalităţile de tratament bine observate, dar necatalogate şi contingente sau la ameliorări ale stării de sănătate care apar în absenţa unei substanţe active chimic sau farmacologic.
Fenomenul se petrece atunci când pacienții sunt tratați, de exemplu, cu o pastilă de zahăr, dar doctorii le spun că se vor vindeca de maladia de care suferă. Ciudat sau nu, pacienții chiar se vindecă și nimeni nu înţelege de ce. Probabil că puterea gândului este mult mai puternică decât orice pastilă sau știință.
Efectul placebo se referă la un mecanism de vindecare alternativ ce este inerent entităţii umane, este motivat de intenţia terapeutică sau de încrederea în potenţialul terapeutic al tratamentului şi implică răspunsuri biochimice şi reacţii la stimuli reprezentat de intenţia terapeutică sau de încredere. Aceasta înseamnă că efectul placebo nu este dependent de eficacitatea medicamentului.
Placebo-urile nu sunt însă întotdeauna folositoare: ele pot avea de asemenea şi reacţii adverse. De exemplu, administrarea unei substanţe inactive din punct de vedere farmacologic unor pacienţi poate uneori provoca deteriorări neaşteptate a stării de sănătate.
Exista două forme de placebo: Placebo inert – care se referă la o substanță inactivă farmacologic, cu un conținut neutru și Placebo activ – atunci când se utilizează o pastilă cu efecte farmacologice, dar care nu este considerată de medic ca având un efect specific în cazul respectivei afecțiuni.
Efectul placebo însoțește orice act terapeutic. El nu se limitează doar la acțiunea unei substanțe farmacologice, ci se referă la orice diferență între rezultatul așteptat și rezultatul obținut prin administrarea unui medicament.
Un studiu recent a arătat ca aproximativ 60% dintre pacienții cărora li s-a administrat remediul placebo, au obținut rezultate semnificativ mai bune decât pacienții din grupul de control, cărora nu li s-a administrat niciun remediu.
C.A.