Economia din România românească riscă să se confrunte cu un val semnificativ de insolvenţe după data 1 iunie, data probabilă la care statul va opri finanţarea şomajului tehnic în majoritatea domeniilor economice, cu excepţia HORECA, potrivit unei analize publicate joi de analiștii companiei Sierra Quadrant.
Principalele elemente ale studiului:
- În absenţa capitalului de lucru şi pe fondul scăderii semnificative a cererii, multe dintre companii şi-ar putea închide activitatea şi vor recurge la disponibilizări de personal. Planul de susţinere a economiei, pregătit de autorităţi, va fi unul esenţial pentru evitarea unei adevărate pandemii economice.
- După ce, în 2019, numărul societăţilor comerciale şi persoanelor fizice autorizate intrate în insolvenţă a scăzut cu peste 20%, la 6.524 de cazuri, de la 8.304 în 2018, perspectivele pentru S2 2020 nu se anunţă deloc promiţătoare. În primele trei luni din 2020, datele ONRC indică un număr de 1320 de cazuri noi de insolvenţă, faţă de 1509 în perioada similară din 2019.
- Potrivit estimărilor, peste 150.000 de firme deja şi-au suspendat sau închis activitatea, urmare a restricţiilor impuse de pandemia de coronavirus, iar peste 1,2 milioane de angajaţi au fost trimişi în şomaj tehnic sau disponibilizaţi. Astfel, numărul noilor insolvenţe ar putea atinge în 2020 pragul de 10.000 de dosare.
- În vizor se află cele aproape 150.000 de companii (28% din totalul firmelor active) care înregistrau deja pierderi financiare la finalul lui 2019. Aceste firme, cele mai multe din comerţ, servicii, HORECA, industria prelucrătoare şi transporturi, care angajează 850.000 de salariaţi (21% din totalul angajaţilor din sectorul privat), s-au aflat în prima linie, fiind primele care au suspendat sau închis activitatea.
- Odată cu stoparea programului de susţinere financiară a şomajului tehnic, multe dintre companiile din sectorul IMM-urilor, considerate în prezent ,,asimptomatice’’, se vor afla într-o situaţie de risc.
Într-o economie extrem de fragilă, cum este cea românească, cu peste 90% dintre firme slab capitalizate, odată ce vor fi ridicate subvenţiile pentru şomajul tehnic, este posibil ca multe companii să îşi suspende activitatea sau să declare insolvenţa din lipsă de capital şi pe fondul scăderii acute a cererii. Cum doar foarte puţine companii sunt cu adevărat bancabile şi pot accesa creditele din programul IMM Invest, pentru restul va urma o perioadă în care vor trebui să ia decizii dure, dar necesare, pentru supravieţuirea business-ului. - Profilul firmei cu risc de insolvenţă arată că cele mai multe societăţi din servicii, turism şi comerţ pot rezista financiar 2-3 luni. După această perioadă, chiar şi cu susţinerea oferită de stat în cadrul programului de şomaj tehnic, insolvenţa va deveni principala soluţie de protecţie economică pentru multe dintre companii.
- După încetarea şomajului tehnic asigurat din fonduri publice, va fi esențial sprijinul statului, în sensul unei infuzii semnificative de capital în economie şi a relaxării fiscalităţii pe piaţa de muncă.
O alternativă la şomajul tehnic ar trebui să fie o formă mixtă de ajutor de stat pentru firmele care îşi menţin angajaţii în câmpul muncii, însoţită de o reducere a taxelor pentru menţinerea de către companii a salariilor la nivelul dinaintea crizei. - Fără un program coerent de susţinere a companiilor, este foarte probabil ca multe dintre IMM-urile din România să nu reuşească să ajungă în toamnă, în contextul în care şi consumul se anunţă la un nivel redus, urmare a scăderii puternice a puterii de cumpărare.
- Firmele care iau în calcul insolvenţa ca soluţie pentru a se proteja în faţa consecinţelor crizei pot apela la o procedură mai eficientă – concordatul preventiv. Concordatul preventiv este mai avantajos decât insolvenţa pentru că permite acoperirea în timp cât mai scurt şi în proporţie cât mai mare a datoriilor acumulate, cu scopul evitării procedurilor de faliment.
- Ajustarea planurilor pentru al doilea semestru din 2020 trebuie să plece de la reevaluarea condiţiilor economice. Analiza performanţei partenerilor trebuie să fie în prim-plan, alături de deblocarea banilor din active non-core business, precum terenuri, depozite, spaţii comerciale, autovehicule sau echipamente pentru funcţii secundare. Companiile, indiferent de mărime, trebuie să îşi monitorizeze mai atent numerarul şi cheltuielile şi să încerce să reducă durata medie de încasare a creanţelor, care să fie transpusă proporţional către scăderea termenelor de plată a furnizorilor.
- Gestionarea optimă a numerarului, eliberarea sumelor suplimentare din bilanţ, în general reechilibrarea costurilor pe baza previziunilor revizuite ale veniturilor alături de reconsiderarea investiţiilor vor ajuta cel mai bine companiile, indiferent de cât durează epidemia.
Reducerea maturităţii contractelor cu partenerii de afaceri şi corelarea costurilor aferente cu volumul de activitate şi indicatorii de performanţă variabilă ai furnizorului reprezintă elemente esenţiale ale politicii de evitare a coronacrizei economice. - Într-o perioadă în care blocajul financiar a crescut semnificativ, asigurarea unei linii de finanţare bancară poate fi o soluţie optimă în caz de probleme de cash-flow.
- O altă soluţie ar fi dezvoltarea unei legislaţii care să impună o disciplină financiară pentru achitarea facturilor: contracte cu titlu executoriu si termene de plată reglementate legal pe care să le respecte toţi agenţii economici dar şi statul, principalul rău-platnic din economie.