O eclipsă totală de Lună va avea loc, sâmbătă, 4 aprilie, fiind prima din acest an
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au creat nenumărate mituri şi legende în încercarea de a da o explicaţie plauzibilă acestui fenomen. Demoni asupritori, creaturi sălbatice – jaguari sau dragoni înfometaţi, precum şi zei extrem de supăraţi pe oameni sunt doar câteva exemple. În trecut, „luna de sânge” vestea sfârşitul lumii sau schimbări importante în istorie.
În realitate, „luna de sânge” este o eclipsă de lună, fenomen care se explica prin efectul vizual pe care îl creează lumina lunii reflectată prin atmosfera Pamântului. Fasciculele de lumină capătă o nuanță arămie-roșiatică, la fel cum se întâmplă uneori la apus și la răsărit. Următoarea eclipsă de lună va avea loc pe 28 septembrie.
Incaşii nu considerau eclipsele de lună ca fiind un semn bun. Printre cele mai răspândite mituri, povesteşte Dearborn, se număra cel cu jaguarul care atacă şi mânca lună. Atacul pisicii uriaşe era explicat de culoarea însângerată a lunii din timpul unei eclipse totale. Incaşii se temeau că, odată atacată luna, jaguarul va coborî pe Pământ pentru a-i mânca şi pe oameni. Pentru a preveni acest lucru, aceştia aruncau suliţe către cer şi făceau mult zgomot, inclusiv bătându-şi câinii pentru a-i determina să latre la lună.
În Mesopotamia, eclipsele de lună erau văzute ca un asalt asupra astrului, însă de această dată atacatorii erau demoni. În cultura lor, mesopotamienii stabileau o legătură între cele ce se petreceau în cer şi pe pământ, şi cum regele era un simbol al Pământului în tradiţia lor, oamenii considerau eclipsa de lună un atac direct asupra regelui. Având abilitatea de a prezice când are loc un astfel de fenomen, mesopotamienii îşi ascundeau regele, punând pe tron, în perioada eclipsei, un înlocuitor, care „dispărea” odată ce pericolul a trecut. Asta nu-l împiedica pe rege să-şi facă de cap printre oamenii de rând în tot acest timp.
Cel mai fericit final îl avea probabil legenda membrilor tribului Hupa, originar din nordul Californiei. Aceştia credeau că luna are 20 de soţii şi foarte multe animale, printre care mulţi şerpi şi lei de munte. Se pare însă că luna nu le oferea îndeajuns de multă mâncare, aşa că animalele îl atacau şi îl raneau, făcându-l să sângereze. Eclipsa se încheia când soţiile grijulii ale lunii veneau şi hrăneau bestiile, având grijă de rănile soţului lor iubit.
Tot în California, de data aceasta în sud, printre membrii tribului Luiseño se credea că luna este bolnavă, astfel că oamenii înălţau incantaţii şi rugi către cer pentru însănătoşirea acesteia.
Nu toate legendele din lume create în jurul acestui fenomen prevestesc lucruri rele, în Africa de exemplu, eclipsa are mai mult o valoare simbolică, păstrată până astăzi. Despre popoarele din Togo şi Benin se ştie că priveau eclipsele de lună ca pe un prilej de împăcare şi de rezolvare a conflictelor cu cei din comunitate, crezând ei că luna şi soarele se luptă, iar oamenii trebuie să îi oprească împăcându-se la rândul lor cu cei cu care s-au certat.
Babilonienii aveau credinţa că dispariţia lunii de pe cer prezicea mari cataclisme aduse de zei în acele părţi ale lumii în care Selena era umbrită cel mai mult.
Caldeenii erau convinşi că întunecarea lunii arata mânia acesteia, urmând să apară în lume foamete, molime şi dezastre naturale.
Chinezii credeau că luna era mâncată de un dragon, obişnuind să tragă salve de tun pentru a pune pe fugă mitologica creatura. Navele militare chinezeşti trăgeau cu toate tunurile din dotare în vremea unei eclipse chiar şi în secolul al XIX-lea!
În Biblie se spune că atunci când luna devine roşie, acesta este un semn că apocalipsa este aproape.
Potrivit unor superstiţii orientale, în timpul unei eclipse de lună nu este bine să tai legume şi nici să coşi.
În tradiţia japoneză şi în unele culturi arctice, se spune că dispariţia lunii de pe bolta cerească are capacitatea de a otrăvi pământul. Pentru a evita orice fel de contaminare, fântânile erau acoperite, iar vasele din bucătărie erau întoarse cu fundul în sus.
În unele părţi ale lumii, se recomandă ca femeile însărcinate să poarte îmbrăcăminte de culoare roşie, astfel încât să reducă influenta dăunătoare a Selenei asupra copilului lor nenăscut. O altă superstiţie sfătuieşte femeile însărcinate să nu îşi atingă burtă în vremea unei eclipse de lună, pentru ca bebeluşii lor să nu aibă semne din naştere. Indienii sunt de părere că dacă o gravidă iese afară într-o astfel de ocazie, ea va naşte un copil cu buza de iepure.
Conform unor străvechi credinţe europene, nu este bine să se facă dragoste atunci când are loc o eclipsă de lună, pentru că nu cumva copilul născut în urma acestei relaţii să fie posedat de demoni.
Alte superstiţii, legende şi mituri despre eclipsă de lună:
– Trebuie să te speli atât înainte cât şi după un astfel de eveniment astronomic.
– Dacă dormi cu părul ud atunci când luna se ascunde pe cer rişti să devii lunatic.
– Mâncarea gătită înainte de eclipsă trebuie să fie aruncată, întrucât este necurată (India).
– Îndrăgostiţii care se sărută în vremea unei eclipse de lună vor rămâne împreună pentru totdeuna.
– Cei care au în mână un topor sau un cuţit în timpul unei eclipse de lună risca să se rănească (india).
Olimpia Diaconiuc