Echinocțiul de toamnă are loc, miercuri, la ora 11:21 (Timp Legal Românesc), în emisfera nordică, astfel că ziua scade treptat, iar noaptea va deveni tot mai lungă până la producerea solstițiului de iarnă, la 22 decembrie.
Odată cu mișcarea anuală a Soarelui se pot defini patru momente importante: echinocțiile și solstițiile, două din fiecare. Primul echinocțiu este cel de primăvară, urmat de cel de toamnă. Solstițiile sunt și ele tot două, primul are loc la trecerea în anotimpul vară și cel de-al doilea, la trecerea în anotimpul iarnă.
Echinocțiul de toamnă reprezintă momentul în care Soarele în mișcarea sa aparentă anuală trece prin punctul de intersecție a eclipticii cu ecuatorul ceresc, ziua fiind egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ. În această zi, în emisfera australă începe primăvara. Singurele excepții le întâlnim în regiunile polare. În zona Polului Nord începe lunga noapte polară, iar în cea a Polului Sud, Soarele se ivește deasupra orizontului, timp de 6 luni, până la momentul echinocțiului de primăvară.
Echinocțiul are loc de două ori pe an, primăvara și toamna. De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeași dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu anul tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocțiul de toamnă a avut loc în zilele de 21, 22, 23 sau 24 septembrie, datele mai des întâlnite sunt 22 sau 23 septembrie, potrivit www.astro-urseanu.ro.
Cele două puncte de pe ecliptică, în care se află Soarele în momentul echinocțiului, se numesc puncte echinocțiale, fiind denumite punctul vernal și, respectiv, punctul autumnal.
Cuvântul „echinocțiu” derivă din cuvântul francez „équinoxe”, care, la rândul lui, provine din latinescul „aequinoctium”, format din „aequus” – egal și „nox”, „noctis” – noapte.
Olimpia Diaconiuc