În anii ’90 se spunea că în România avem o democraţie originală. Cu toate astea, în acei ani s-au pus bazele acceptării nostre în structurile euro-atlantice. Cu suişuri şi coborâşuri, cu mineriade şi legislaţie originală, cu schimbări intempestive de guvern şi greve generale , cum necum, am trecut cu bine anii 90.
A fost însă nevoie de hotărârea lui Năstase, din perioda 2000 – 2004, ca România să facă pasul decisiv şi să fie acceptată ca membră NATO şi UE. A fost bine. Băsescu şi Tăriceanu au alergat la Bruxelles şi au parafat documentele şi gata, am redevenit o democraţie originală. Atât de originală, încât am căpătat tente de dictatură. Că doar suntem în UE şi dacă se face pe plac „licuriciului mare”, nu se vede.
Încet-încet, structurile de forţă au căpătat puteri din ce în ce mai mari şi au ajuns să lucreze pentru un regim interesat mai degrabă de controlul populaţiei şi a adversarilor politici decât de o bună guvernare. Lor li s-a iertat tot, afaceri veroase, asocieri cu clanuri mafiote, brutalitate şi aroganţă, atâta vreme cât au servit stăpânul din deal.
Consecinţele sunt vizibile: o justiţie care nu-şi găseşte locul între vechiul stăpân, încercarea de a-şi găsi unul nou şi aplicarea legii; o poliţie din care a ieşit la suprafaţă doar vârful icebergului şi ne-am îngrozit cu toţii; nişte servicii care se urmăresc şi se atacă ca în codru. Peste toate domneşte o corupţie endemică a aparatului administrativ.
Avem în faţă o nouă guvernare, o guvernare venită pe o susţinere populară fără precedent, o guvernare de la care oamenii au, în consecinţă, aşteptări extraordinare. În principiu sunt 4 lucruri care trebuie făcute foarte hotărât şi cât mai rapid.
Să nu fure. Pare simplu dar, cu un aparat adminstrativ în care corupţia este adânc înrădăcinată, nu va fi deloc uşor.
Să nu mai fie făcute numiri în funcţii publice pe bază de pile, relaţii, cunoştinte, criterii la care s-a adăugat principiul: „dosarul tău e la mine”. Un foarte important examen va fi prilejuit de numirea a trei judecători la Curtea Constituţională. Camera, Senatul şi Preşedinţia vor avea prilejul să iasă la rampă.
Curăţarea şi schimbarea de mentalitate a structurilor militarizate, semi-militarizate şi nemilitarizate din Ministerul de Interne. Greu, foarte greu, atâta vreme cât acestea sunt foarte bine înfipte şi au metode, cunoştinţe şi mijloace suficiente să se agaţe foarte puternic de poziţiile pe care le deţin
Ultimul, dar probabil şi cel mai important – să democratizeze ţara. În fapt, este nevoie de o schimbare a relaţiei cetăţean-instituţie publică şi a relaţiilor între instituţiile publice. Tradus, asta înseamnă că trebuie schimbată direcţia de servitute, instituţiile trebuie puse în slujba cetăţeanului. Linia directoare a acestei schimbări va fi dată de schimbarea Constituţiei.
Ar fi interesant de văzut dacă USL a înţeles în mod real de unde a venit tot răul acestor ultimi ani şi vor opta pentru o Republică Parlamentară.
Sigur că ar mai fi multe de făcut, dar haideţi să vedem cum se descurcă cu astea.
Ioana Theodoru