Evanghelia iubirii se incheie cu infricosatoarea Judecata! Domnul Hristos este Dumnezeul Iubirii si iata, incheie istoria lumii, istoria tuturor popoarelor cu infricosatoarea Judecata. Va judeca toate popoarele si pe fiecare om in parte (2 Timotei 4,1; 1 Petru 4, 5).
Acesta este sfarsitul istoriei noastra omenesti, acesta este sfarsitul meu si al tau si al fiecarei fapturi omenesti. La infricosatoarea Judecata, Bunul Domn, sosit in slava Sa, ii va judeca pe toti. Dumnezeul Iubirii, totodata si al Dreptatii, iata, va rosti ultima sentinta pentru mine si pentru tine. Ce ai facut cu aceasta viata pe care ti-a daruit-o El, ce ai facut cu fratii tai, oamenii, pe pamant, ce ai facut cu Evanghelia?
El a venit in aceasta lume – pentru ce? A venit ca sa ne arate cum trebuie sa traim si cum prin aceasta existenta vremelnica sa dobandim Viata cea vesnica. Ati auzit din Sfanta Evanghelie de astazi: la infricosatoarea Judecata, inaintea Tronului celui infricosator al Domnului Slavei doar doua cai se deschid pentru faptura omeneasca: calea care duce in Imparatia Cerurilor si calea care duce in focul cel vesnic. O a treia cale nu exista. Şi fiecare dintre noi trebuie sa o apuce pe una dintre aceste cai.
Ce este omul? Omul este faptura cu chipul lui Hristos, omul este alcatuit din suflet si trup; trupul este din pamant, iar sufletul de la Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu, icoana vie a lui Dumnezeu – aceasta este sufletul fiecarui om, nu numai al crestinului, ci al fiecarui om indeobste, chiar si al paganului. Domnul a creat un om, pe Adam si Eva, si din ei intreg neamul omenesc. Pe Adam si Eva i-a facut dupa chipul si asemanarea Sa (Facerea 1, 27; 2, 7). Astfel faptura omeneasca este chipul lui Hristos, chipul lui Dumnezeu, este fiinta purtatoare de Dumnezeu. Aceasta este fiecare om, fiecare om fara exceptie.
In marea si slavita cetate a Alexandriei, acum o mie cinci sute de ani, a trait un vames cu numele Petru, care mai inainte era un om nemilostiv, iar apoi a devenit foarte milostiv – dupa ce a vazut in vis cum trecea sufletul sau din lumea aceasta in cea de dincolo si cum sufletele celor nemilostivi erau date in seama ingerilor negri. El si-a venit in fire si a inceput de atunci sa implineasca Evanghelia lui Hristos si sa faca milostenii. Intr-o zi, Petru cel mult-milostiv a intalnit pe strada maretei cetati a Alexandriei un naufragiat, care era aproape gol, si si-a scos haina stralucitoare, mantaua cusuta cu fir de aur si a daruit-o celui aflat in nevoie. Dupa cateva ore, Petru cel milostiv, intorcandu-se acasa, a trecut prin targ si si-a vazut acolo mantaua pusa la vanzare. A plecat trist acasa, parandu-i rau ca s-a purtat astfel cu acel nefericit. Noaptea i s-a aratat Domnul imbracat cu acea manta si i-a spus: “Petre, tu pe Mine M-ai imbracat”.
Atunci Sfantul Petru a inteles limpede ce se intampla cu cele pe care le daruim nevoiasilor sau celor ce cer.
Tu pe Mine M-ai imbracat… Astfel Domnul ne face cunoscuta taina fiintei omenesti. Ce este important pentru noi, oamenii? Important este sufletul, importanta este aceasta icoana vie a lui Dumnezeu, aceasta icoana a chipului lui Hristos, aceasta icoana a chipului lui Dumnezeu. Şi tu, vietuind in aceasta lume pamanteasca printre oameni, iata, traiesti intr-un minunat iconostas al lui Dumnezeu. Fiecare om este o Evanghelie vie a lui Hristos. Domnul, venind in aceasta lume si facand cunoscuta minunata, atotdesavarsita Sa Evanghelie, cui a facut-o cunoscuta? I-a facut-o cunoscuta omului care deja Il purta pe Hristos intru sine, Il purta pe Dumnezeu intru sine. Şi tu, ia aminte ce faci cu ei (cu oamenii). Poarta-te intotdeauna cu ei ca si cu fapturile intru care viaza Hristos.
Fiecare om este, precum am spus, un mic Hristos, un mic Dumnezeu, in facere. Ia aminte cum te porti, ce cuvinte rostesti, ce fapte savarsesti, cum te comporti cu oamenii. Vei da raspuns la infricosatoarea Judecata pentru fiecare fapta. Ia aminte ce raspuns vei da. De aceea, poarta-te fata de oameni ca fata de fapturile lui Dumnezeu, si nu ca fata de urmasii maimutelor, nu ca fata de animale, asa cum invata astazi multi lipsiti de minte. Priveste-l pe fiecare om ca pe fratele tau intru Hristos, priveste-l ca pe fiul lui Dumnezeu, priveste-l ca pe zidirea lui Dumnezeu, si atunci vei fi gata si in stare sa implinesti orice fapta buna, orice fapta evanghelica.
Atunci cand Domnul a venit in aceasta lume cu Evanghelia Sa, El nu a venit la straini, ci a venit la ai Sai (Ioan 1, 10-12), a venit la fapturile Sale, in sufletele carora dintru inceput stralucea Evanghelia, chipul lui Dumnezeu, chipul lui Hristos. De aceea ii este usor fiecarui om sa fie crestin, caci poruncile lui Hristos raspund firii noastre, sufletelor noastre, fiintei noastre omenesti. De aceea si Dumnezeu S-a facut Dumnezeu-Om, ca sa arate cat ii este de asemanator omul lui Dumnezeu, omul cel unit cu Dumnezeu. Aceasta este Evanghelia Domnului Hristos. Aceasta este ceea ce cere si asteapta ea de la noi.
Sfanta Evanghelie de astazi, despre infricosatoarea Judecata, ne spune care este cea mai importanta dintre virtuti. Care virtute este, pentru fiecare om, diploma cu care pleaca in Imparatia Cerurilor, care? Iubirea lui Hristos. Iubind omul, iubindu-l ca pe creatia lui Dumnezeu, ca pe icoana vie a lui Hristos, tu Il iubesti pe Hristos. Facandu-i bine, tu Ii faci bine Domnului Hristos. Aceasta este iubirea lui Hristos. Fiecare fapta pe care i-o faci omului, se raporteaza la Hristos, Care este intru el. De aceea este, fratele meu, iubirea lui Hristos cea mai importanta virtute. Iubirea lui Hristos! Naste una dupa alta toate celelalte sfinte virtuti evanghelice. Atunci omului nu ii este greu sa implineasca poruncile lui Hristos, poruncile Sfintei Sale Evanghelii, caci el simte si stie ca prin acestea intra in Imparatia Cerurilor. Slujind altora, el slujeste in cele din urma vesnicei sale mantuiri.
Slujeste sufletului celui asemenea lui Dumnezeu, pe care i l-a daruit Dumnezeu, chipului lui Dumnezeu, chipului lui Hristos, ca astfel, cu ajutorul Sau, sa se indrepte catre Imparatia Cerurilor, sa traiasca pentru Imparatia Cerurilor, sa o traiasca si sa o mosteneasca in ziua infricosatoarei Judecati.
In minunatele rugaciuni si cantari bisericesti de astazi, iubirea lui Hristos este numita imparateasa virtutilor, dupa care vin toate celelalte virtuti.
Fie ca Bunul Dumnezeu sa ne trezeasca pe noi toti, pe toti oamenii, pe crestini si pe necrestini, ca toti sa simta si sa vada ce este omul: ca omul este icoana vie a lui Hristos, si a sluji omului inseamna sa slujesti lui Dumnezeu Care este intru om, ca astfel sa dobandesti Imparatia Cerurilor, cu frumusetile si bucuriile ei negraite. Fie ca Bunul Dumnezeu, daruindu-ne ajutorul Sau ceresc, sa sporeasca intru noi toti aceasta sfanta virtute, iubirea lui Hristos, ca si noi, oamenii, slujind pe pamant, sa fim purtatori de Hristos, purtatori de Dumnezeu, iar in ziua infricosatoarei Judecati sa stam de-a dreapta Imparatului Ceresc si sa auzim glasul Sau linistit bland si dulce: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti Imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii (Matei 25, 34).
Atunci lumea isi va incheia istoria si fiecare faptura omeneasca si fiecare popor isi vor incheia istoria, ascultand cuvintele Atotdreptului Dumnezeu si Judecator, ale Domnului Iisus Hristos. Dreptii vor merge la Viata vesnica, iar pacatosii, pacatosii nepocaiti, in chinurile vesnice. Amin.
Sfantul Iustin Popovici
Cuvinte despre vesnicie – predici alese, Editura Egumenita