Ducem lipsă imensă de înțelepciune, dar nu ducem lipsă de intelectualitate, de academicieni, de filosofi, ducem lipsă de înțelepciune dumnezeiască! Ce este foamea aceasta? Locul din care lipsește Dumnezeu! Iar lucrul acela începe din inima mea, din mintea mea, din sufletul meu, din casa mea, din orașul meu, din comuna mea, din satul meu, din județul meu și din iadul unde voi ajunge! Căci așa spune Psalmistul David: „Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi?”(Ps. 138)
Suntem într-o mare foame, într-o mare sărăcie, într-o foamete și începem să ducem lipsă și de bătrâni înțelepți, de bătrâne înțelepte. Așa cum spune Profetul Isaia: „Bătrânețea nu o cântărești numai cu căruntețea, ci și cu înțelepciunea.” Unde sunt duhovnicii ca părinții Cleopa, Iachint, Paisie, Ioanichie, Sofian, Arsenie de odinioară, aleșii și plăcuții lui Dumnezeu?
Ducem lipsă de duhovnici buni, de monahul care își roade coatele la psaltire, de mirosul de tămâie cel bun, de mirosul de ceară curată, și de liniștea mănăstirii, pe care o simți atunci când intri pe poartă, și de pacea Duhului Sfânt!