Să vă povestesc ceva!
Merge o femeie să scrie un pomelnic.
Preotul, care a întâlnit-o, nu a întrebat-o cum o cheamă sau ce problemă are? I-a zis aşa:
– De ce aţi intrat îmbrăcată în pantaloni în biserică?
– Părinte, sunt bolnavă, am o vârstă, mi-e frig, dar, uitaţi, am haină lungă, nu sunt indecentă!
– Nu! Scrie în Scriptură că femeia care poartă haină bărbătească, anatemă să fie!
Scrie în Scriptură, da. Dar tot în Sfânta Scriptură scrie:
“Și vă arăt încă o cale care le întrece pe toate. <<Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu găndește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată>> (I Corinteni 12, 28-31; 13, 1-13).”
Şi, eu i-am spus doamnei, când mi-a povestit, de ce nu i-ai spus aşa: “Părinte, ia umblă mata cu cotonoagele goale iarna, să vezi cum e când eşti bolnav şi, mai ales ca femeie să ai probleme, cum e când te vâjâie gerul la picioare! Şi, atunci să vii să îmi dai mie sfaturi!” Bineînţeles că doamna a zâmbit.
Sunt moduri de interpretare a Scripturii după buna ureche şi moduri de interpretare a Scripturii în duh scripturistic!
Omul ştie că în biserică trebuie să aibă un echipament adecvat, deşi Părintele Arsenie Papacioc, care a trăit la malul mării, stătea de dimineaţă până seara şi miruia femei în costum de baie.
Căci veneau oamenii direct de la plajă. Îşi spuneau: “Hai să dăm un pomelnic că tot suntem aici!” Şi îi spuneau părintelui: “Părinte, vă rugăm să ne iertaţi, suntem aici la plajă, nu ne-am mai schimbat, am vrut doar să dăm un pomelnic!” sau “Suntem aici la tratament, ne iertaţi că venim aşa!”
Ce-ar fi însemnat ca bătrânul să ia parul şi să bată oameni?!? Nu! Îi miruia, îi binecuvânta, le lua pomenicul şi omul se ducea în treaba lui la plajă sau la tratament!