Durerea de inimă din dragoste sau „inima frântă” nu este un mit, ci un sindrom real și, uneori, chiar mortal, spun oamenii de știință.
În cardiologie, durerea din dragoste se numește cardiomiopatie de stres sau „tako tsubo”. Cu ocazia Zilei mondiale a inimii, câțiva cardiologi au încercat să descifreze patologia cardiacă legată de stres, altfel spus „inima frântă”.
La începutul lunii septembrie, un colectiv de 26 de cercetători de la spitalul din Zurich a participat la un studiu publicat ulterior în revista New England Journal of Medicine și desfășurat pe peste 1.750 de pacienți, în scopul îmbunătățirii diagnosticării acestei patologii.
Sindromul „inimii frânte” ar afecta anual 2% dintre pacienții victime ale unor atacuri cardiace. În general sunt femei (80%) de peste 60 de ani, care au trecut printr-o despărțire, decesul unei persoane apropiate sau pur și simplu un mare stres emoțional. „Ca urmare a unui fapt care l-a contrariat sau a unui stres afectiv, pacientul simte o puternică durere în piept, asemănătoare cu un infarct. Durerea radiază în maxilar și braț”, spune Claire Mounier-Vehier, cardiolog, președintă a Federației franceze de cardiologie.
Când pacientul ajunge la urgență i se face o electrocardiogramă, însă anomaliile nu corespund unui atac clasic fiindcă nu sunt afectate vasele coronare. Numai la o examinare cardiacă RMN sunt depistate leziunile specifice. Sistemul nervos acționează asupra mușchiului cardiac și determină o paralizie a părții inferioare a inimii, care se găsește în incapacitatea de a se contracta. Partea ei inferioară rămâne inertă și ia forma a ceea ce japonezii numesc „tako tsubo”, capcană tradițională pentru caracatițe sau, mai simplu, a unei mingi de rugby.
Nu s-a lămurit științific de ce femeile sunt mai afectate de sindromul ” inimii frânte” decât bărbații. Claire Mounier-Vehier apreciază că este vorba de o protecție estrogenică la femei înainte de menopauză. „Estrogenii protejează împotriva impactului hormonilor de stres. La menopauză însă hormonii dispar, iar arterele sunt mai fine”, lucru care ar face ca femeile în vârstă să fie mai sensibile la această patologie violentă, arată ea.
Un alt specialist atrage atenția însă că riscul de deces rămâne totuși mic, numai 3,7% dintre pacienți pierzându-și viața în prezent din această cauză (față de 5,3% în cazul crizelor cardiace clasice). În plus, aceștia cedează în general ca urmare a altor boli sau a unor complicații grave: cheaguri de sânge, tulburare a ritmului care provoacă un stop cardiac, etc.
Simptomele „inimii frânte” dispar în general într-un interval de la una la trei luni de la producerea accidentului. Din punct de vedere moral lucrurile stau cu totul altfel, nimeni negăsind până acum leac pentru refacerea după pierderea unei ființe dragi.
Olimpia Diaconiuc