Fruct de culoare roşie şi gust acrişor, astringent, drăcila conţine numeroşi alcaloizi (berberină, oxiacantină, berbamină, palmatină şi iotrorizină), vitamina C, răşini şi taninuri.
În fitoterapie, se foloseşte scoarţa plantei, dar şi fructele şi frunzele au proprietăţi coleretice, colagoge, stomahice, febrifuge, vasodilatatoare, hipotensive şi citostatice.
Infuzie, pulbere, tinctură sau decoct, drăcila tratează cu succes icterul, constipaţia, hemoroizii, bolile rinichilor, durerile stomacale, afecţiunile hepato-biliare, anorexia, guta, colecistita, metroragiile, tuberculoza, bolile vaselor sanguine, gingivitele, ulcerele pielii, varicele şi herpesurile.
Efectele vindecătoare ale drăcilei constau în stimularea aparatului circulator şi a respiraţiei, îmbunătăţind pulsul şi revigorând organismul.
Fiind considerată unul dintre cele mai bune remedii pentru corectarea funcţiei ficatului şi stimularea secreţiei biliare, drăcila este recomandată împotriva calculilor, având un puternic efect antiinflamator asupra ficatului, a vezicii biliare, a rinichilor şi a vezicii urinare.
Drăcila este utilă persoanelor cu imunitate scăzută, reface splina, combate malaria şi infecţiile cu protozoare şi diminuează durerile menstruale.
Tonic amar, drăcila stimulează funcţiile ficatului şi acţionează eficient în disfuncţiile hepatice, ca eupeptic în bolile de stomac.
Drăcila se foloseşte şi în bucătărie, sub formă de dulceaţă şi sirop.
R.M.