Tehnicile fac parte din sistemul de programare neurolingvistică (NLP)
Dorinţa de a face pe plac altora este una dintre cele mai teribile capcane în care un om poate să cadă şi să se oprească din propria lui călătorie. În momentul în care atenţia ta este concentrată să îi mulţumeşti pe alţii, te pierzi pe tine din prim-planul vieţii tale, spune specialistul în programare neurolingvistică (NLP) Marius Simion, pe site-ul său nlpmania.ro.
La început te vei simţi mândru de cât de bun eşti tu, apoi te vei obişnui cu aprecierile celorlalţi şi le vei căuta. Te vei hrăni nu cu rezultatele tale, ci cu aprecierile altora. Apoi te trezeşti că a trecut un an sau zece şi observi că obiectivele tale au rămas neîndeplinite şi te simţi frustrat că ai pierdut timpul şi că nu mai poţi reface trecutul, mai scrie Marius Simion.
Cuvintele care îţi sabotează gândirea
Cuvântul „trebuie” ne îndeamnă să o luăm la fugă şi să ne simţim presaţi şi frustraţi. Aşa că prima regulă să îţi reconstruieşti voinţa este să scapi de trebuie şi să îl înlocuieşti cu „vreau” sau „decid” sau „aleg” sau „pot”. De exemplu, una e să spui „trebuie să mă las de fumat” şi alta e să îţi bagi în subconştient zilnic „pot să mă las de fumat”.
Viaţa ta depinde de vocabularul pe care îl foloseşti, pentru că vocabularul tău mental îţi programează gândirea şi viitorul. Toată viaţa ta depinde de fapt de vocabularul tău. Asta este o superesenţa NLP (Neuro-linguistic programming).
Când amânarea poate să îţi fie utilă
În continuare, Marius Simion ne învaţă o altă tehnică pe care a folosit-o ca să își antreneze voinţa.
Până acum te-ai confruntat cu siguranţă cu amânările repetate şi te-au enervat. Acum vreau să te învăţ să priveşti amânarea că pe o capacitate pe care o ai, şi nu ca pe o problemă. Imaginează-ţi că eşti un adevărat maestru al amânărilor, îţi reuşeşte de fiecare dată să amâni. Cumva, psihicul tău ştie să amâne, te pricepi să o faci foarte bine. Vreau să te gândeşti la un moment recent în care ai vrut să faci ceva ce „trebuia”, dar ai amânat pe ziua următoare.
Dacă vrei să evoluezi, trebuie să îţi cunoşti bine propriul psihic, aşa cum dacă vrei să fii sportiv de performanţă, îţi este necesar să îţi cunoşti bine propriul corp. Tehnica constă în a dezvolta o relaţie cu capacitatea ta de amânare. E utilă amânarea, dacă o foloseşti în avantajul tău. Dacă deja te pricepi să amâni, atunci începe de azi să îţi amâni cu măcar 15 minute o tentaţie. Foloseşte-te de propria capacitate de amânare şi amână orice tentaţie fizică şi emoţională (poftă de a mânca ceva, dorinţa de sex, de somn etc.) timp de 15 minute.
Aceste tentaţii sunt aşa de puternice pentru că au o componentă fizică şi una emoţională, sunt un mixt de fizic şi emoţional. De exemplu, foamea e doar fizică, dar pofta de dulce e o combinaţie între foame şi dorinţa nesatisfăcută. E în acelaşi timp şi fizic, şi emoţional la un loc. Toate tentaţiile ne slăbesc voinţa prin acest cumul de comenzi atât fizice, cât şi emoţionale.
Ca să te eliberezi de ele, cea mai simplă metodă este regula celor 15 minute. O poţi aplica aşa cum s-a explicat mai sus, timp de 15 minute, amână tentaţia, apoi dă-i curs. Nu face niciun efort (mai ales când eşti la început, când „muşchiul” voinţei tale nu e antrenat) să lungeşti perioada de 15 minute.
Cu voinţa nu ai voie să exagerezi dacă nu eşti antrenat pentru asta. O voinţă puternică necesită antrenament constant. Cred că stilul de viaţă al practicanţilor de arte marţiale e cel mai adecvat pentru aşa ceva. Dar nu ne apucăm toţi de arte marţiale, aşa că putem exersa voinţa prin amânare timp de 15 minute a unei tentaţii.
Data viitoare când simţi nevoia să mănânci o pungă de chipsuri sau junk food cumpărat de la benzinărie sau McDonald’s sau să îţi controlezi contul de Facebook, deşi au trecut doar 3 minute de când ai intrat să îţi verifici mesajele, aşteaptă 15 minute, niciodată mai mult. Nu reprima impulsul tentaţiei, nu îţi muşca degetele, doar amâna timp de 15 minute, fă altceva în acest timp. Umple-ţi timpul cu altceva doar 15 minute. Nici măcar nu e mult. Poţi să o faci!
În prima săptămână de practică în acele 15 minute îţi recomand să îţi umpli timpul cu ceva care te ţine cu gândul în altă parte. Dar în următoarea săptămâna îţi recomand cu totul altceva. Timp de 15 minute, cât durează amânarea, vreau să te observi. Să îţi observi complet toată emoţia şi dorinţa, să o studiezi. Nu vei putea depăşi nicio limită de-a ta pe care nu o observi şi nu o cunoşti suficient. Tot ce vrei să schimbi va trebui să cunoşti, să observi. Doar ceea ce cunoşti şi studiezi poţi să controlezi şi să depăşeşti.
Aşa că, după ce te-ai antrenat timp de o săptămână să amâni o tentaţie, începe prin a observa ce simţi. Cum simţi acea emoţie, ce se petrece în tine, unde o simţi în corp, ce gânduri apar, cât de intensă este pe o scală de la 1 la 10, câtă voinţa mai e nevoie pentru a o controla fără să mai simţi că e efort acolo? Ceea ce vei reuşi să faci prin această metodă este o disociere, o separare emoţională între tine şi tentaţie. În acel moment nicio tentaţie nu o să te mai controleze. Tu o să fii cel care controlează tentaţiile, le vei observa ca şi când ar fi ale altei persoane. Vei putea zice: „Uite, tocmai a apărut dorinţa mea de a mânca prăjitura. Ce interesant începe această dorinţă, o observ acum cum creşte în intensitate. Deja a ajuns de intensitate 6 şi încă creşte”.
Tot ce poţi observa vei reuşi să controlezi. Aşa că antrenează-ţi capacitatea de autoobservare ca o bază în dezvoltare a ta personală. Fii un cercetător al propriei tale persoane. Fără această capacitate nu ai cum să te protejezi şi să evoluezi.
Tehnica „ca şi cum”
Tentaţiile ne slăbesc voinţa, aşa că ele sunt perfecte tocmai să ne antrenăm voinţa. Ceea ce pe ceilalţi oameni îi slăbeşte, noi putem folosi în avantajul nostru prin tehnica celor 15 minute.
Toată magia constă în a şti cum să converteşti negativul în pozitiv, defectul în calitate, slăbiciunea în forţă. Amânarea o converteşti în voinţa, frica în curaj, timiditatea în spontaneitate şi umor. Nu trebuie să aduci nimic în plus în tine, doar transformi ceea ce deja era acolo.
Tot aşa şi pentru a avea autocontrol, nu ai nevoie de forţă, ci de inteligenţă. Va trebui să te foloseşti de inteligență să îţi „păcăleşti” slăbiciunile şi să le transformi, fără ca ele să prindă de veste.
În acest sens, Marius Simion ne oferă o tehnică de NLP (programare neuro-lingvistica) pe care spune că o predă un pic modificată la cursurile de începători.
Înainte de toate, trebuie să răspunzi la o întrebare – Când ai voinţă mai puternică şi eşti mai disciplinat? În zilele în care te-ai odihnit mai bine şi te-ai trezit cu energie şi entuziasm sau după o noapte nedormită, când te-a trezit alarma ceasului la 6 şi nu ai energie nici să te ridici din pat şi să te speli pe dinţi?
Ce legătură este între voinţă şi cantitatea ta de energie? Energia este cea mai importantă bogăţie a ta. Pentru că o poţi transforma în orice îţi lipseşte. Energia ta personală, dacă o acumulezi (sunt o grămadă de metode pentru asta), o poţi transforma uşor de tot în voinţă, în emoţie, în concentrare mentală, în bani, în fericire, în iubire, în curaj, charismă personală, atitudine etc. Nimic nu te va opri dacă ai energie.
Sunt studii făcute care arată că, atunci când eşti obosit, îţi scad mai toate capacităţile mentale şi emoţionale. Scade foarte mult autocontrolul, devii uşor nervos când cineva nu îţi face pe plac, devii irascibil din orice. Atunci când apare starea de oboseală, adică în momentul în care energia e jos, apare o reversibilitate a capacităţilor. E ca şi când toate abilităţile și capacităţile au nevoie de combustibil, de energie, altfel se întorc la nivelul lor anterior.
Asta se întâmplă în perioadă a doua de dezvoltare personală. Până când nu ai trecut în etapa de evoluţie spirituală. Apoi nu mai apare regresia din cauza lipsei de energie.
În concluzie, dacă mănânci sănătos, dacă dormi, dacă respiri corect, dacă ai un stil de viaţă ordonat, vei putea avea mai uşor voinţă şi autocontrol decât un om cu stil de viaţă dezordonat şi consumator de energie pe termen lung.
Tehnica „Ca și cum” are două etape:
1. Începe prin a-ţi imagina şi a simţi exact cum te simţi când ai maximum de energie. Fă asta ca un ritual până când devine obişnuință mentală. Indiferent câtă energie ai în acest moment, aminteşte-ţi şi simte cum simţi în corp când ai maximum de energie. O să vezi ceva interesant. Corpul o să reacţioneze diferit la acest gând, o să găsească resurse energetice acolo unde nu ştiai că le ai, o să te simţi energizat prin această metodă. Dar e necesar să o exersezi, să simţi în corp senzaţia de energizare, chiar dacă e doar o amintire de ieri sau din trecutul tău.
2. A doua etapă constă în a identifica în avans ce comportamente o să îţi scadă voinţă. De exemplu, dacă simţi că urmează să apară tentaţia de a mânca o prăjitură, fugi şi spală un măr şi mănâncă acel măr. Dă-i minţii senzaţia că face măcar gestul de a mânca, ca şi cum ar mânca prăjitura. Dacă simţi că vrei să fumezi, mănâncă gumă de mestecat. O ştiai pe asta, dar nu ştiai de ce e bine să o faci. Tocmai pentru că atunci când îi spui minţii ca deja ai făcut acţiunea (chiar dacă e o păcăleală) mintea e mulţumită măcar pe jumătate. Ai văzut asta la bebeluşi când le dai să sugă o suzetă de plastic. Tot spera că va curge lapte din suzeta aia şi se liniştesc, chiar dacă în realitate doar mesteca nişte plastic moale. Senzaţia fizică a mestecatului le da confortul de care au nevoie.
Aceste două etape ale exerciţiului este ideal să le faci cât mai des până când îţi intră în obicei. E o regulă care spune că dacă repeţi o acţiune până devine obicei, atunci acel obicei îţi poate transforma caracterul, iar din acel moment îţi vei schimba şi destinul. În dezvoltarea ta personală voinţa este o componentă care te duce la nivelul următor din viaţa ta, oricare vrei tu să fie acela.
Atenţie la capcanele lipsei de voinţă
Cei mai mulţi oameni confundă voinţa cu entuziasmul. Aşa se întâmplă dacă te bazezi doar pe entuziasm. Entuziasmul este o emoţie foarte utilă pentru a porni ceva, dar se va consuma dacă nu stai cu mintea atentă la momentul de start.
Poţi păstra entuziasmul prin două metode:
Nu îţi laşi mintea să se ducă spre viitor şi să anticipeze nici rezultate pozitive, nici negative ale acţiunii tale. Pur şi simplu doar stai cu mintea concentrată pe acţiune, nu pe rezultatul ei.
Ţine minte (fă o „fotografie” mental-emoțională) momentul de entuziasm care te cuprinde la început. Păstrează vie această amintire a entuziasmului şi închide ochii şi aminteşte-ţi momentul cât mai clar, cu toate simţurile. Fă asta zilnic de 3 ori pe zi ca şi când ţi-ai „injecta” o doză de entuziasm. Dacă i-ai dat voie entuziasmului să dispară, poţi să faci o pauză, apoi să reiei tehnicile şi o să simţi iar entuziasm.
Dar dincolo de entuziasm, te interesează exersarea voinţei. În momentul în care a dispărut entuziasmul, îţi poţi evalua cu adevărat voinţă. Voinţa va începe să reaprindă focul entuziasmului, şi nu să îl stingă, aşa cum se petrece dacă în vocabularul interior apare cuvântul „trebuie”. Cei care au păstrat „trebuie” în vocabular consumă rapid entuziasmul şi focul interior dispare. Aşa că începe cu schimbarea lui „trebuie”.
Olimpia Diaconiuc