- Andi Topală
Pe ultima sută de metri, ministrul justiției Raluca Prună a lăsat în ograda sa lucrurile în dezordine, înainte de a se întoarce la Bruxelles. A făcut în sfârșit ceea ce s-a chinuit toată vara, în mandatul său de un an – numirile în funcțiile vacante de adjuncți ai procurorului general, care este șeful tuturor procurorilor din România. Iar Klaus Iohannis a semnat decretele de numire mai repede decât pentru viitorul Guvern al României.
Nu-l cunosc pe fostul și actualul prim-adjunct al procurorului general, Bogdan Licu, doar l-am văzut pe șeful său, Augustin Lazăr, lăudându-l (înțeleg că el a făcut demersuri să rămână mâna sa dreaptă) că a redeschis dosarele Revoluției, de parcă pe mine acest aspect din palmaresul profesional al adjunctului său ar trebui să-mi dea siguranța că sistemul judiciar din România va funcționa în limitele legalității.
Domnule Augustin Lazăr, mă adresez dumneavoastră, pentru că am avut ocazia să dialogăm puțin, după numirea în funcția de procuror general și, de altfel, ne cunoaștem din vremea în care erați șeful Secției a II-a din Parchetul General, poziție în care v-am apreciat.
Domnule procuror general, eu știu că justiția din România operează sub principiul prezumției de nevinovăție și că, așa cum am citit în presa vremii, acuzațiile asupra lui Bogdan Licu au rămas simple alegații. Nu știu cât de plagiator este prim-adjunctul dumneavoastră, căci celebrul CNATDCU a lăsat-o moartă cu teza sa de doctorat, probabil că, precum în cazul Codruței Kovesi, nu s-a găsit nimeni să i-o analizeze. Apropo, aveți în lucru diverse dosare de plagiat (care zac). Puteați măcar să vă autosesizați în cazul lui Licu și să faceți, măcar așa de ochii lumii, o anchetă în care să dați un NUP, ca să-i albiți imaginea.
Mă rog, să presupunem că domnul Bogdan Licu este un doctor original și că toate copierile sale au fost menționate în note de subsol. Însă problemele penale ale nașului său nu le putem nega. Există un dosar de urmărire penală la Direcția Națională Anticorupție. Un dosar cu fapte grave de corupție. Un fel de dosar Microsoft, la scară mai mică. Iar nașul său este un om care și-a asumat, prin declarații de presă, sprijinul financiar, mai mult decât substanțial, pe care i l-a acordat lui Bogdan Licu. Adică i-a cumpărat un apartament și i-a făcut o vilă, din ce am citit. Deci nu e ca și cum l-ar lăsat să intre în fața sa, la coadă, într-un supermarket.
Nu mi-aș dori să îl scuzați că relația de rudenie este doar printr-o oarecare afinitate. Mi-aș dori să recunoașteți că reforma în sistemul judiciar-penal pe care ați promis-o la instalarea în acest mandat este lovită de nulitate prin susținerea unei persoane care va conduce, poate doar administrativ, o structură care îl cercetează pe cel care i-a dat bani să trăiască în huzur. Mi-aș dori să recunoașteți public faptul că mâna dumneavoastră dreaptă, în următorii trei ani, are grave probleme de imagine care se răsfrâng inevitabil asupra imaginii Parchetului General. Degeaba ați pus tablouri pe holurile instituției, în dorința de a „umaniza procurorii”, că v-ați anulat prin susținerea acordată unui procuror cu multe schelete în șifonier.
E o problemă, totuși, că președintele Klaus Iohannis a semnat ca primarul pe „repede-înainte” numirea lui Bogdan Licu, fără să se intereseze despre tinichelele atârnate de coadă, atâta vreme cât a plecat urechea la enormitățile debitate propagandistic despre fostul viitor prim-ministru.
Este o mare problemă că numărul 2 din Parchetul General va supraveghea anchetarea nașului său la DNA. Este o problemă că prim-adjunctul șefului procurorilor din România încă este acuzat de plagiat. Dacă finanțatorul său va fi scos de sub urmărire penală? Dacă până la urmă se va stabili că a plagiat? Eu ce să mai cred? Eu, ca cetățean cu încredere în adevăratul stat de drept, cum mai pot crede în justețea actului de urmărire penală?
De exemplu, aș fi mult mai liniștit dacă domnul Bogdan Licu ar avea demnitate și s-ar suspenda din funcție până la finalizarea dosarului nașului său și până când CNATDCU, la cererea sa, ar decide că nu a plagiat. Mai ales că supravegehează activitatea unor procurori care instrumenetează dosare de plagiat.
Aș fi mult mai liniștit, dar, din păcate, trăiesc în Țara Utopiei, ba chiar în țara lui Kafka.