Îmbrățișez propunerea prim-ministrului Victor Ponta, care, deși a provocat nemulțumirile multora, mai mult sau mai puțin justificate – aceea de a confisca bunurile folosite la comiterea de infracțiuni. Numărul mare de accidente rutiere grave, cu sau fără morți, dar și mulțimea de vitezomani de pe șoselele patriei l-au făcut pe Victor Ponta să răbufnească spunând cu o ironie acidă că „Poliția Rutieră este bună numai la statistici” și că singura soluție este confiscarea mașinilor celor care comit infracțiuni. Da, o măsură pe cât de radicală, pe atât de binevenită, însă, în anumite condiții pe care îmi permit să i le expun premierului chiar aici.
Astfel, domnule prim-ministru, cu toată condescendența, cred că această măsură extremă se poate aplica numai după ce:
• șoferii nu vor mai fi nevoiți să facă slalom printre gropile de pe carosabilul asfaltat în bătaie de joc sau ce ar trebui asfaltat pe banii lor
• mentalitatea și atitudinea, precum și etica socială a acestui popor se va schimba (poate și grație unui nivel de trai mai ridicat) într-atât încât șoferii români nu se vor mai comporta ca în junglă
• administrațiile publice locale vor găsi soluții reale pentru asigurarea unor parcări ce nu afectează traficul
• o autostradă construită cu sute de milioane de euro nu are sectoare de drum cu restricții de viteză ca pentru drumuri naționale, pentru că de aceea se numește autostradă
• polițiștii locali vor ridica mașinile care cu adevărat afectează circulația rutieră, nu doar pentru a aduce bani la bugetul public local (cel puțin în Capitală, 95% din intersecții și trecerile de pietoni sunt „acoperite” de mașini parcate neregulamentar, mai ales ale taximetriștilor)
• polițiștii rutieri nu doar vor pândi ca niște animale de pradă, ascunși după copaci, vitezomanii, pentru că viteza excesivă nu este singura cauză a producerii accidentelor
• polițiștii rutieri nu doar vor dirija circulația în intersecții, ci îi vor amenda pe cei care provoacă ambuteiaje, sub ochii agenților neputincioși, intrând în intersecții deja aglomerate, virând la stânga prin dreapta centrului imaginar al intersecției etc.
• polițiștii rutieri îi vor amenda, în colaborare cu inutilii polițiști locali, pe cei care parchează ca șmecherii (mai ales taximetriștii) pe unde vor, mai ales în preajma intersecțiilor sau a trecerilor de pietoni, reducând drastic posibilitatea șoferilor de a vedea daca cineva trece strada
• permisele auto vor fi obținute „pe bune”, în urma unor examene „la sânge”, fără șpăgi sau „pile”
Și exemplele pot continua.
Eu stau și mă întreb ce se va întâmpla, în condițiile intrării în vigoare a unei astfel de măsuri, când un șofer teribilist, prins cu viteză de dosar penal, își va da foc mașinii. Ce mai confiscă statul? Sau când un șofer potent financiar își permite să-și cumpere altă mașină în locul celei confiscate sau să-și plătească bine un avocat care să demonteze în instanță procedura de confiscare?
N.B.
Demult mă gândesc la toate aceste aspecte, aproape în fiecare zi îmi trec prin minte și mă lovesc de ele și am tot amânat expunerea lor până când un eveniment m-a provocat, ca un declic, să le împărtășesc – un echipaj de polițiști-vânători mi-au suspendat permisul pentru că am depășit RESTRICȚIA de viteză de 100 km/h pe o AUTOSTRADĂ cu regim de 130 km/h (pentru că de aceea se numește autostradă și este marcată cu indicator corespunzător), construită degeaba cu sute de milioane de euro. Îmi recunosc vina și mi-o asum, dar, credeți-mă, nu este normal ce se întâmplă pe drumurile țării.
Andi Topală