O publicație independentă cu sediul la Bruxelles a făcut recent o radiografie a activității DNA, într-un articol intitulat „Corupția luptei anticorupție din România” („The Corruption of Romania’s Anti-Corruption fight”).
„Aceasta este povestea luptei anti-corupție a României: o creștere cu 50% a numărului de acuzații din ultimii 5 ani, o rată de condamnare de 92% și o represiune nemiloasă aparent fără egal oriunde în Europa”, se arată în debutul articolului publicat vineri pe site-ul publicației New Europe. Deși sprijinită și lăudată de instituțiile europene, Direcția Națională Anticorupție (DNA) se află în centrul unei situații foarte diferite, pentru că avem de-a face cu metode de „intimidare, coerciție și o înțelegere aparentă cu Serviciul Român de Informații (SRI)”, „o tragedie de corupție în centrul luptei anti-corupție”, scriu jurnaliștii europeni.
Deși DNA, condus de procurorul-șef Laura Kovesi, din 2012, a făcut mai multe arestări, a obținut mai multe sechestre pe bunuri și averi și mai multe condamnări decât oricare dintre agențiile sale omoloage din întreaga UE, sub mandatul lui Kovesi, au apărut și preocupări semnificative cu privire la metodele folosite. Au existat acuzații pe scară largă, potrivit cărora principiile CEDO și Carta Drepturilor Fundamentale ale UE sunt adesea încălcate în intenția obsesivă de a obține condamnări și – chiar mai grav – că investigațiile DNA implică acum în mod obișnuit abuzuri de putere și condamnări motivate politic.
„Investigațiile DNA par să urmeze un model stabil: persoanele acuzate sunt defilate în fața mass-media și adesea arestate luni întregi, încălcând standardele internaționale în domeniul drepturilor omului; dovezile false au ajuns ulterior în mass-media, prezentându-l pe cel acuzat drept vinovat înainte ca procesul să înceapă; altor suspecți li se promite adesea imunitate în schimbul mărturiilor, deseori false, iar dacă această mărturie este retrasă, ei sunt amenințați cu acuzații de mărturie mincinoasă”, scrie New Europe.
„Importanța luptei împotriva corupției în România nu poate fi subestimată. Ceea ce arată ancheta noastră este că cei care conduc această luptă ar trebui să fie la fel de atent examinați precum cei pe care îi urmăresc. Cu toate acestea, din cauza puterii și influenței lărgite a DNA, controlul și critica vor veni rar din interiorul țării. În schimb, datoria de a critica sistemul anticorupție din România rămâne în mare măsură apanajul Uniunii Europene”, se arată în finalul articolului.
Emanuel Stan