Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a menținut abaterile disciplinare aplicate procurorului Eugen Iacobescu, arată argumentele lipsite de logică pe care CSM le-a adus pentru sancționarea magistratului
CSM nu a reacționat la ajutorul cerut de procurorul Eugen Iacobescu când șefa sa, Elisabeta Ponea de la Parchetul Curții de Apel Craiova, i-a luat dosarele. Brusc, după 88 de dosare penale pe care familia lui Bercea Mondial le-a avut la parchetele din zonă, un procuror muncește 2 ani să scoată la lumină afacerile clanului și este trecut pe tușă. Atât de superiori, cât și de membrii CSM.
Procurorul Iacobescu a fost acuzat că a dat presei declarații despre caz, declarații care au conținut informații confidențiale din dosarul pe care îl instrumentase. Numai că declarațiile publice ale lui Iacobescu sunt datate la o zi după ce Bercea Mondial fusese reținut, așadar când ancheta nu mai putea fi periclitată de procuror, ci poate de membrii familiei sau complicii care și-ar fi luat măsuri în urma perchezițiilor.
Din acest punct de vedere, procurorul recurent a subliniat că este neverosimilă constatarea instanţei de disciplină că prin faptul că a indicat presei, la 20 februarie 2011, că la dosar se află interceptări ale convorbirilor telefonice ar fi periclitat bunul mers al respectivelor interceptări, de vreme ce inculpatul Anghel Sandu fusese prins în seara de 19 februarie 2011 şi i se ridicaseră telefoanele, astfel încât, oricum, eventualele convorbiri nu se mai puteau realiza. Recurentul apreciază că urmărirea penală pe care a efectuat-o nu a fost în niciun mod afectată, deoarece la data de 19 februarie 2011, inculpatului Anghel Sandu i s-au prezentat probele, acesta studiindu-şi dosarul alături de avocaţii săi.
Apoi, Inspecția Judiciară l-a sancționat pe procurorul Iacobescu că a reacționat DUPĂ ce i s-a luat dosarul de către superiori, argumentând că știa, din interceptări că i se va lua ancheta, și iată că așa s-a și întâmplat. În loc să fie interpretat că cei care au fost interceptați știau de ordinele care urmau să fie date de către superiorii lui Iacobescu, CSM și instanța de judecată au reținut doar că procurorul a criticat măsura luată asupra sa și comunicatul Parchetului General cu privire la activitatea sa.
În dezvoltarea criticii privind modul eronat şi subiectiv de apreciere a probelor de către Secţie, procurorul Iacobescu Eugen a menţionat că s-a dat o forţă probatorie superioară declaraţiei subiective a martorului Chiriţă Otilia, prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, în raport cu declaraţiile altor patru martori independenţi audiaţi care au confirmat susţinerile sale.
În acelaşi sens, s-a arătat că faptele comise timp de 10 ani de inculpatul Anghel Sandu, ca şi legătura sa cu familia prezidenţială (Mircea Băsescu), sunt de notorietate, acesta nefiind niciodată tras la răspundere penală, deşi s-au întocmit 88 dosare penale, fapt pentru care activitatea parchetului a fost criticată de mass-media şi de opinia publică. Or, prin munca depusă timp de 2 ani în investigarea infracţiunilor comise de Anghel Sandu, prin faptul că i s-au putut dovedi faptele şi vinovăţia, astfel încât acesta a fost tras la răspundere penală şi condamnat şi prin aducerea la cunoştinţa opiniei publice a prinderii şi reţinerii respectivului inculpat, apreciază recurentul că a acţionat „cu grijă faţă de interesul public, de înfăptuirea justiţiei şi faţă de apărarea intereselor generale ale societăţii”.
Prin decizia din ianuarie 2013, Înalta Curte a hotărât definitiv că procurorul Eugen Iacobescu trebuia sancționat, pe baza raportului făcut de Inspecția Judiciară a CSM.
Analiza concretă a afirmaţiilor procurorului Iacobescu Eugen relevă faptul că acesta a depăşit limitele dreptului la exprimare, respectiv ale unei anumite transparenţe care trebuie să caracterizeze actul de înfăptuire a justiţiei.
Sofia Marinescu