Pietatea exagerată, trăirea aceasta pioasă, treapta aceasta cea mai de jos a smereniei, pe care toți o căutam. Uneori, încercăm să ne așezăm smerenia poate sub haina decentă, poate sub un gest decent și, uneori, putem aluneca cu pietatate spre lucruri mărunte și deșarte.
Auzim cum spun des unele femei de biserică la toată lumea, nu contează unde se află, în ce colectiv: „Vaiii, dacă mă ajută Măicuța Domnului!!!”
Așta știi tu, dar trebuie zis doar așa în sinea ta, în gând. „Dacă Dumnezeu mă ajută! Dacă Maica Domnului mă ajută.”
Așadar, asta zici în gândul tău, pentru că poți folosi această expresie spre sminteală sau spre eneravarea unora care nu au treabă cu Dumnezeu. Și atunci, nu faci altceva decat să faci să se hulească numele lui Dumnezeu în loc să se proslăvească!
Cum spune Psalmistul David: „Cu cel cuvios, cuvios vei fi; și cu omul nevinovat, nevinovat vei fi. Și cu cel ales, ales vei fi; și cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici.”(Psalmul 17)
În raport de omul pe care-l ai în față, așa te porți și cu credință! Vine un om evlavios, vorbești doar de Dumnezeu, vine un om lumesc, vorbești doar cele lumești.