De ce Biserica Creștină sau Universalitatea Creștină Ortodoxă nu permite incinerarea unui mort și de ce uneori se permite incinerarea unui mort? De ce uneori este îngăduită incinerarea unui mort și de ce uneori este condamnată de biserică incinerareaunui mort?
Ce îi facem noi mortului? Îl spălăm să fie curat, că merge în fața lui Dumnezeu. Ce îi facem mortului? Îl îmbrăcăm! Cum? Decent, pentru că merge în fața lui Dumnezeu. Îi punem pânză pe față, insigne, ce a mai avut el, să îl vadă Dumnezeu că a fost o persoană importantă.
Și atunci, necesitatea trupului, existența lui la noi, la creștini, este tocmai continuarea, pe mai departe de lucrarea lui Dumnezeu, în om, până la întâlnirea cu El, până la Judecata Particulară, până la Judecata Finală.
În clipa în care noi incinerăm trupul, aducem un fel de ofensă lui Dumnezeu, pentru că atunci călcăm cel mai elementar percept din Sfânta Scriptură, „pământeşti şi în pământ te vei întoarce”.(Facerea 3:19)
Sufletul va trebui să se întoarcă, în Ziua Judecății, la trupul pe care l-a avut. În momentul în care eu pun trupul în pământ, în cultul Credinței Creștine, spun așa: „Se pecetluiește groapa acesta, În Numele Tatălui, Amin! Al Fiului, Amin! Și al Duhului Sfânt, Amin!” Cine este prezent lângă groapă când eu, ca preot, fac lucrul ăsta la un creștin? Îngerul lui păzitor, care ia sufletul și îl duce la vămile văzduhului, la Dumnezeu.