Era pe vremuri un moşneag, a murit pe la 90 de ani, Moş Vasile, iar eu eram preot tânăr. Şi când începea să se spună Crezul la strană, el începea să urle:
– Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, făcătorul cerului şi al pământului!!!! Eu am mi-am zis: „Măi, e nebun!”
Dar odată aşa, a doua oară aşa, a treia oară aşa..şi, odată, îl întreb:
– Da de ce strigi aşa tare Moş Vasile? Că mi-a sărit inima din loc..
– Să mă audă Dumnezeu că-s păcătos!
Am fost în război şi am tras în oameni!
Vedeţi??? Conştiinţa!!! Dar noi nu am tras în oameni? Cu vorbe rele, cu bârfe, cu răutăţi, cu duşmănii, cu procese, cu vorbe de ocară şi cu bârfelniţe de tot felul. N-ar trebui tot aşa să strigăm??