Este una să-l cunoști pe Dumnezeu din Cartea de Rugăciuni, este una să-l cunoști din Lucrare, din Trăire și este alta să-l cunoști pe Dumnezeu din Descoperire.
Aceste patru dimensiuni – Carte, Lucrare, Rugăciune și Descoperire – le parcurge Ioan Botezătorul, sub forme de vârste spirituale!
Ioan Botezătorul este crescut de înger, învățat de înger, ceea ce ne predă nouă învățătorul de religie la școală, preotul la amvon, ceea ce vrem noi să cunoaștem despreDumnezeu, în relația cu preotul, cu duhovnicul, din cărți, din rugăciune, din morală și ce aflăm de la semenii noștri. Totul înseamnă învățătură și cunoașterea lui Dumnezeu. Și iată-l pe Ioan, cunoscând toate legile de la un cap la altul! „Căutați Împărăția lui Dumnezeu și Dreptatea Lui, căci celelalte se vor adăuga vouă!”
În momentul în care intenția ta e curată, Dumnezeute duce pe drumul cel drept.
În momentul în care ești sincer cu tine și cu cei din jur, Dumnezeu te duce pe drumul cel drept. Când începi să strâmbi Cărările Domului și să nu le lași drepte, să nu netezești văile și dealurile, să nu le faci netede, să nu alegi grâul de pleavă, să nu cauți pomul roditor de pomul neroditor. Securea stă lângă tine și te curăță. La bine sau la rău! Pentru că scris este: „Nimic necurat nu intră în Împărăția lui Dumnezeu!”
Și iată-l pe Ioan Botezătorul, cu viața îngerească desăvârșită, despre care Iisus Hristos ne lasă o ipoteză omenească: „Dar cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu!”
Ce înseamnă asta? Că cele nouă cete îngerești (la îngeri ne referim de asemenea ca la „Puteri ale Paradisului fără de trup”) nu sunt puteri cu trup, sunt cerești, netrupești. Iar Ioan, deși avea Viață Îngerească, și era Înger în Trup, purta trup și asta înseamnă că este mai mic decât cetele îngerești.
Ioan Botezătorul, sfânt cu moaște, făcător de minuni, pune mâna în capul lui Dumnezeu. Un singur om a făcut asta! Este unica persoană pământească care a avut această putere! Ioan Botezătorul, vine și pune mâna în cap lui Iisus, afirmând că nu este vrednic să-i dezlege cureaua încălțămintei: Adică Cărările Evangheliei sunt atât de adânci, sunt atât de împletite în lumina și în întunericul minții omenești, încât, cu cât descoperi mai mult din Evanghelie, îți dai seama cât de departe suntem de Dumnezeu. Și cu cât ne apropiem mai mult de Cărările Evangheliei, îți dai seama cât de scurt poate fi drumul spre Dumnezeu sau cât este calea de la inima ta la Voia Lui, sau de la Voia Lui la inima ta.