„Ştiţi, părinte, noi ne iubim!” Dacă o iubeşti o iei în căsătorie! O iei de soție şi o duci la casa ta, nu te speli pe mâini după ce te saturi de ea! Pentru că, ce se întâmplă? Orice păcat săvârșit de cineva, care rănește alt suflet, mai devreme sau mai târziu, se dă socoteală la Dumnezeu pentru el.
În primul rând, demonstrat biologic şi ştiinţific: un bărbat se maturizează mai greu, sufletește, decât femeile.
Dacă un bărbat la 20 de ani pare un bărbat împlinit ca aspect, barbatul ideal, un tânăr bine format; femeia la 20 de ani gândeşte cu cel puțin 5-6 ani mai înainte ca el. Deci, este mai matură. Aceasta este structura unei femei! Datorită faptului că bărbaţii sunt imaturi, avem atâtea cazuri de abandon de familie!
Iar Biserica învaţă că: nu este bine să trăieşti înainte de căsătorie, nu-i bine să te căsătoreşti doar din hazard, să te afli în întreabă, nu-i bine să te căsătoreşti la o vârstă prea fragedă, când eşti iresponsabil, nu-i bine să te căsătoreşti în pripă, fără să te gândeşti că Taina Cununiei este veșnică, iar ţie poate ți se schimbă sentimentele în timp. Pentru că, alte sentimente ai la 18 ani şi altele când te maturizezi!
Să vă dau un exemplu:
Eu am avut ucenică, o domnişoară foarte delicată şi credincioasă, o fată foarte bună care s-a îndrăgostit de un pezevenchi de clasa a XII-a, ea fiindu-i lui profesoară.
Am stat de vorbă cu el şi i-am spus:
– Tu esti frumuşel, eşti înalt, esti spătos, eşti bine făcut, eşti bărbat, DAR TU EŞTI BĂRBAT ÎN CARNE, NU ÎN MINTE! Ce vei face peste vreo 5 ani?
– Nu părinte, eu o iubesc pe ea, eu mor pentru ea!
– Măi, asta e părerea ta acum!
Şi fetei i-am atras atenţia şi i-am spus:
– Eşti sigură de ceea ce faci?
– Da, sunt sigură!
– Foarte sigură?
– Da!
– Când se va întâmpla vreodată să te părăsească, atât aştept – să nu ai curajul să vii să-mi spui că nu ai ştiut!
S-a născut o fetiţă, el s-a retras sub pretextul că face nişte studii superioare în afară şi, bineînţeles, că şi-a văzut de drumuşorul lui şi de treaba lui, iar domnişoara în vârstă, deşi era cuminte, astăzi crește singură fetița.
Nici un reproş din partea ei, că eu n-am vrut să-i înţeleg drama, dar, în timp, n-a mai venit la spovedit! Iar când am întrebat de ea, mi s-a spus că s-a despărţit de băiatul acela şi că îşi creşte fetiţa singură.
Ştiam că se ajunge aici, dar nu a mai avut curajul de a-şi asuma responsabilitatea şi să zică: „Da părinte, am greşit!”
Deşi i-am atras atenţia: „Tu, acum eşti finuţă, eşti frumuşică, dar e prea mare diferenţa, sunt totuşi 8-9 ani de zile! Ăsta într-o zi se deşteaptă şi vede altfel lucrurile!” Şi, într-adevăr, el sigur şi-a luat în viitor ideea unei soții mai tinere!