„Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni..” (Ps. 11:8)
ORICE ABUZ DE PUTERE! ORICE ABUZ DE FUNCŢIE! ORICE ACT DE ÎNJOSIRE ESTE UN ACT AL LIPSEI DE CONŞTIINŢĂ!
Când întâlneşti un asemenea om, nici nu mai trebuie să pui problema esenţei creştine!
Cum a spus Pilat? „Nu ştii că am putere să Te eliberez şi putere am să Te răstignesc?” (Ioan 19:10)
Ceea ce fac astăzi şi unii demnitari. „Ştii că am puterea să te distrug? Ştii că pot să te fac să nu mai exişti?”
Da! Iisus a răspuns: „N-ai avea nicio putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus.” (Ioan 19:11)
Totuşi, conştiinţa este baza etică a normelor bunului simţ! Deci, când întâlniţi în viaţa dumneavoastră asemenea situaţii, în relaţiile de zi cu zi, în relaţiile cu semenii, în comunitate, oameni care nu au conştiinţă, atunci ei pot face lucruri abuzive!
Despre omul care se crede stăpân, spune Iosif Flaviu, că cea mai mare ruşine în sinedriul evreiesc, înainte de Hristos şi după, era aceasta: Să nu minţi şi să nu greşeşti, să judeci legea strâmb în faţa lui Dumnezeu!
Pentru că era considerată cea mai mare urâciune! Adică, deja te-ai pus de-a curmezişul lui Dumnezeu, lucru pe care-l va specifica în Faptele Apostolilor înţeleptul Gamaliel. Când apostolii au fost prinşi şi duşi în temniţă, îngerul s-a dus noaptea şi le-a dat drumul.
Apoi, iar au încercat să-i prindă iar şi Gamaliel spune aşa arheiereilor: „Dar, dacă vă puneţi împotriva voii lui Dumnezeu? Căci ce este de la oameni se va spulbera cum s-au spulberat şi altele, dar, dacă este de la Dumnezeu şi loviţi contra lui Dumnezeu? Dacă vă puneţi împotriva Lui? Nu este o greşeală?” Iar de atunci avem în Faptele Apostolilor cele două extreme: „Se cade să ascultăm de Dumnezeu mai mult ca de oameni!” Vedeţi? Este o normă a bunului simţ, chiar dacă un om greşeşte şi te învaţă să faci rău, să nu te alături lui! „Nu se cade să ascultăm de oameni mai mult ca de Dumnezeu!” (Fap. 5:29)
Trebuie să ascultăm de oameni cât timp nu sunt împotriva lui Dumnezeu şi a poruncilor Lui!