Watergate, scandalul Edward Snowden, investigațiile cu privire la abuzurile sexuale din interiorul Bisericii, Pentagon Papers, armele vândute ilegal de administrația Reagan Iranului – sunt doar câteva investigații care au schimbat fața celei mai mari democrații din lume. Acum, ziarul care le-a realizat, „The Washington Post”, trece printr-o criză fără precedent, care amenință supraviețuirea publicației. Și totul din cauza traficului de pe internet.
Democrația moare în întuneric. Este sloganul sub care „The Washington Post”, unul dintre cele mai cunoscute și respectate ziare americane, a publicat câteva dintre cele mai „grele” anchete jurnalistice. A fost adoptat abia în 2017, în plină campanie de digitalizare a publicației – un pariu pe care presa de pretutindeni, indiferent cât de puternice îi sunt rădăcinile tipărite, trebuie să-l câștige dacă vrea să supraviețuiască.
În plină epocă TikTok, cu o audiență mai fragmentată și mai puțin atentă ca oricând, presa scrisă este forțată cu o periodicitate tot mai strânsă să se reinventeze. Pentru „The Washington Post”, publicație cu nu mai puțin de 73 de premii Pulitzer, asta a însemnat că, acum un an și jumătate, a fost nevoită să-și schimbe, încă o dată, echipa de conducere. Rezultatele slabe privind audiența online au adus noi coordonatori, atât pe partea de business, cât și pe latură editorială.
Acum, din cauza tuturor schimbărilor, ziarul este târât într-un șir parcă nesfârșit de controverse. Veniturile nu cresc, audiența online rămâne sub așteptări, iar echipa editorială acuză conducerea de ingerințe fără precedent în activitatea redacției.
Cum s-a ajuns aici? Lipsa unui trafic solid pe pagina web a ziarului a forțat compania care publică ziarul să înceapă să vândă cu discounturi semnificative – atât publicitatea afișată pe site, cât și abonamentele. Nu a fost însă de ajuns. Secțiuni-fanion ale publicației, precum Outlook (ediția de weekend) au fost închise pentru a reduce cheltuielile. Intuind tendința, câțiva dintre jurnaliștii-seniori au părăsit redacția. La fel și câțiva membri de bază din echipa de management.
Redactorul-șef al The Post a demisionat brusc, succesorul său s-a retras rapid sub un tir de critici, iar un nou director a fost atacat chiar în paginile ziarului.
Pentru a redresa situația, patronul Jeff Bezos (fondatorul Amazon) l-a adus pe Briton William Lewis, un manager britanic de presă, pe două funcții-cheie: CEO și publisher.
Mandatul pe care Lewis l-a primit de la Bezos toamna trecută, atunci când a venit la conducerea Washington Post, este simplu: să crească veniturile și să aducă ziarul pe profit.
Practic, lui Lewis i s-a cerut să redreseze un ziar care continuă să adune premii Pulitzer la o jumătate de secol după scandalul Watergate pe care l-a instigat, dar care a pierdut 77 de milioane de dolari în 2023 în ciuda reducerilor de personal și a dispariției suplimentului său de duminică.
Cu toate acestea, fostul jurnalist, care a intrat în istorie la sfârșitul anilor 2000 prin dezvăluirea cheltuielilor parlamentarilor britanici pe vremea când era redactor la Daily Telegraph, își consideră poziția din ce în ce mai vulnerabilă.
De câteva săptămâni, s-au înmulțit dezvăluirile despre rolul său, pe vremea când lucra pentru grupul media conservator al familiei Murdoch, în urmă cu aproximativ 12 ani, într-un scandal al interceptărilor telefonice ilegale ale tabloidului „News of the World”.
Săptămâna trecută, Lewis s-a aflat în centrul unei anchete a propriilor jurnaliști. Potrivit anchetei publicată vineri de jurnaliștii The Washington Post, în 2011, noul lor șef a fost cel care a dat undă verde distrugerii a mii de e-mailuri, alimentând suspiciunile că ar fi distrus dovezi ale interceptărilor, ceea ce el neagă.
De ce contează criza de la ”The Washington Post”
Pe măsură ce se apropie alegerile prezidențiale din SUA, scandalul din jurul Washington Post amenință un ziar mult lăudat care „nu se descurcă bine din punct de vedere economic”, explică pentru AFP Dan Kennedy, profesor de jurnalism la Universitatea Northeastern.
The Post s-a numărat printre publicațiile de știri de încredere care au beneficiat de tulburările care au marcat cei patru ani petrecuți de Trump la Casa Albă și care s-au încheiat cu pierderea sa în fața președintelui Joe Biden.
The Washington Post „a fost văzut ca un loc care a oferit o acoperire cu adevărat dură, care spune adevărul” despre Trump, adaugă profesorul. Faptul că o astfel de publicație riscă să fie „lăsată pe tușă” în timpul campaniei prezidențiale poate înclina balanța.
Rigorile jurnalistice diferă mult când traversăm Atlanticul. De partea europeană, cel mai solid consum de presă este înregistrat în Marea Britanie. Acolo, însă, piața este dominată de tabloide. Daily Mail și The Sun rămân cele mai cumpărate publicații tipărite, însă modelul lor de a face presă este asumat: cititorii lor caută povești bune și nu se vor lăsa descurajați dacă, din când în când, adevărul nu coincide cu prima pagină a ziarelor.
Bineînțeles, presa quality din Marea Britanie are, de asemenea, un public constant. Însă și în cazul acesteia există o diferență majoră față de presa americană: publicistica și materialele de opinie sunt asumate ca parte intrinsecă a ziarelor. „The Independent” e ziar republican, astfel că știrile despre monarhia britanică, indiferent cât sunt de atrăgătoare, vor fi tratate succint, pe o coloană din a cincea pagină. The Telegraph, dimpotrivă, face prime pagini spectaculoase cu ținutele prințesei Kate.
Dincolo de ocean, practica este mai puțin obișnuită. Ziarele mari își asumă ideologia conservatoare sau liberală, însă tratează cu o obiectivitate aproape obsesivă toate subiectele. Vorbim, bineînțeles, doar de publicațiile mari, de renume. În televiziune și presa online lucrurile sunt cât se poate de diferite. Această strictețe a presei este, uneori, invocată drept argument de specialiști atunci când încearcă să explice apetitul uriaș al americanilor pentru conspiraționism și fake news. Pur și simplu sunt sătui de o corectitudine pe care o consideră exagerată și chiar elitistă din partea presei tipărite.
Poate de aceea, în plin scandal, publisher-ul „The Washington Post” a fost recrutat din presa britanică. Nu este însă vorba doar despre rigorile jurnalistice mai laxe, ci despre capacitatea jurnaliștilor europeni de a livra publicului știri care să-i „placă”.
De cealaltă parte, marile publicații americane trăiesc încă după motto-ul „hold power to account” (tragem factorii de decizie la răspundere). Aceasta din urmă, însă, nu mai aduce rezultatele de altă dată. Investigațiile cu privire la nepotism nu mai creează scandaluri și nu mai generează demisii, după o administrație Trump în care cele mai importante funcții de la Casa Albă au fost ocupate de fiica și ginerele președintelui.
Profesorul Kennedy crede că Lewis nu are de ales decât să părăsească Post, deoarece a pierdut încrederea echipei de acolo.
„Corpul respinge transfuzia”, a scris veteranul Post David Maraniss pe pagina sa de Facebook, adăugând că nu cunoaște pe nimeni care să creadă că situația poate rămâne așa cum este.
„Dacă nu poate inspira personalul (…) Postul va naviga fără direcție și cei mai buni oameni ai săi vor pleca”, a spus Kennedy despre Lewis.
Rezultatul crizei se află însă în mâinile miliardarului Bezos, care a cumpărat The Post pentru 250 de milioane de dolari în 2013. Până acum, Bezos și-a susținut directorul general.
Elena Cristea