Marius Bostan, ministrul Comunicațiilor, a afirmat marți că educația gratuită este o ”o reminiscenţă a celor 50 de ani de comunism”, iar nemulțumirile profesorilor cu privire la salarizare sunt o ”imbecilitate”, întrucât au varianta să își schimbe locul de muncă.
Declarații Bostan:
”Profesorii au salarii mici. (…) Unii profesori pur şi simplu îşi bat joc de meseria lor şi spun că au salarii mici. Domnule, mergi acasă, dă-ţi demisia. Dar nu să îţi baţi joc de viitorul copilului. Justificarea că am salariu mic e o imbecilitate. Am salariu mic? Îmi dau demisia, mă apuc de altă muncă, dacă nu îmi place meseria asta. Vorbele mele poate sunt brutale. Dacă fiecare părinte ar plăti 100 de lei pe lună… Nu mult, ceva simbolic, dar să simtă că nu e gratis”.
”Mentalitatea comunistă a fost aşa: să primesc gratis educaţie. Atunci nu cer în partea cealaltă la ghişeu calitate. Să primesc gratis curent, de exemplu. Nu m-ar deranja foarte mult că s-ar opri curentul la ora 12:00. După părerea mea, orice serviciu trebuie plătit într-o formă sau alta. Pentru foarte mulţi părinţi dacă ar simţi că în fiecare lună dau ceva, o sumă, ar conştientiza că nimic nu e gratis. La noi, în mentalul colectiv, a intrat prea adânc gratuitatea. Atunci nimeni nu mai înţelege cum funcţionează statul de fapt. Ar trebui făcute seminarii despre funcţionarea statului. Atunci nu ar mai veni cu cereri care sunt de neîmplinit sau de nerezolvat. Spunem tot timpul: să se dea. Nu avem, în partea cealaltă, de unde. Părerea mea este că e o reminiscenţă a celor 50 de ani de comunism”.
”Ar trebui legată cumva munca de performanţă. Eu nu sunt de acord cu sistemul de salarizare existent în acest moment. Bugetul nostru nu ţine. (…) O mărire de salarii în zona asta de Educaţie nu ar provoca decât pagube pe următorii 2-3-5 ani, dar pagube pe care nu le mai poţi recupera”.
Conținutul și contextul afirmațiilor lui Bostan sunt cel puțin nepotrivite, din următoarele considerente:
- Declarațiile sunt foarte agresive, cu o tentă neoliberală și în opoziție cu politicile inclusive promovate de adepții teoriei ”societății deschise”, care a marcat traseul multor tehnocrați din acest guvern.
- Bostan nu ia în considerare Constituția, care prevede educație gratuită și șanse egale. În statele UE, educația este gratuită.
- Bostan ignoră faptul că, în general, părinții plătesc sume informale pentru ”fondul clasei”, ”fondul de reparații”, cadouri, achiziții de cărți și produse pe care le promovează unii profesori în mod abuziv.
- Bostan ignoră că aceiași părinți plătesc bani prin impozite, care ar trebui să asigure funcționarea sistemului de educație.
- Bostan se revendică politic din PNȚ-ul anilor ’90, ignorând tradiția interbelică a acestui partid, care a avut ca scop modernizarea lumii rurale prin alfabetizare și educație.
- Bostan confundă mentalitatea asistențială a unor largi pături ale populației, care reprezintă o problemă reală în România, cu nevoia de investiții reale eficiente în educație.
- Bostan nu înțelege că investițiile în educație nu pot fi privite exclusiv din punct de vedere al contabilității bugetare imediate, pentru că asigură, pe termen mediu, un avantaj competitiv, necuantificabil imediat.
- Bostan încearcă antagonizarea a două categorii – părinți/profesori, în loc să propună soluții concrete pentru eficientizarea sistemului educațional cu aceste resurse bugetare limitate.
T.S.