- Vlad Drăghicescu
(corespondență specială)
Sindicatul Poliției din Germania (GdP) estimează că numărul sinuciderilor în rândul agenților ale căror drepturi le reprezintă este de aproape două ori mai mare decât în restul societății.
”Unele dintre clipele trăite în timpul serviciului sunt copleșitoare, iar mulți dintre colegii noștri clachează. Accidente rutiere înfiorătoare, prelucrarea unor dosare de pornografie infantilă, intervențiile în zone defavorizate. Aceste lucruri fac parte din viața unui polițist”, a explicat Michael Mertens, director adjunct al GdP, pentru grupul de presă Funke.
Potrivit sindicatului, fenomenul sinuciderilor care afectează polițiștii trebuie investigat cu precizie, motiv pentru care GdP solicită colectarea de ”date relevante”. Nu poți avea o imagine de ansamblu asupra unei probleme atât de grave, avertizează Mertens, dacă nu ai la îndemână statistici lămuritoare.
Reprezentanții polițiștilor germani acuză existența unor deficiențe persistente în sistemul de protecție a muncii polițienești. ”Probleme mari avem în special în evaluarea riscurilor în cazul bolilor psihice. Aceste deficiențe trebuie urgent eliminate. Siguranța la locul de muncă este costisitoare, dar în cele din urmă devine profitabilă, deoarece previne îmbolnăvirea agenților de poliție”, a subliniat Mertens.
”Ceva mă bloca”
Ziarul WAZ (Westdeutsche Allgemeine Zeitung) relatează povestea criminalistului Manfred Schneider, care a făcut cunoștință cu boala în urmă cu 20 de ani. ”Eram la serviciu și trebuia să ridic receptorul telefonului. Ceva mă bloca. Mă simțeam legat”, povestește Schneider, trecut prin două tentative de a-și curma viața. Bărbatul s-a ridicat de pe scaun și a început să se miște de colo-colo, ca un leu în cușcă, preț de 30 de minute. ”Nu mai eram apt să întreprind nimic. Mi-am spus că, dacă nu cer ajutor sunt pierdut”, povestește acesta.
Fostul polițist nu crede că problemele sale au erupt numai din cauza slujbei. Există, spune acesta, o perioadă premergătoare manifestării bolii, în care se acumulează numeroase micro-traume, ce culminează cu o implozie greu de controlat. O slăbiciune mai greu de admis într-o meserie ce presupune forță și stăpânire de sine. ”Poliției îi lipsește o cultură a discuției deschise. Or, ofițerii de poliție știu să-și facă rău. De aceea situația este atât de periculoasă pentru ei”, spune bărbatul în vârstă de 58 de ani.
”Dacă superiorul tău nu este deschis pentru discuții după misiuni apăsătoare, te simți abandonat ca funcționar public”, spune Schneider, pensionat anticipat la sfârșitul anului 2019 din cauza depresiei sale și a sindromului de apnee de somn – ce duce la oprirea respirației noaptea. Schneider crede că încă mai există superiori care nu iau suficient de în serios polițiștii ce ar avea nevoie de terapie.
Fostul polițist povestește că, spre deosebire de el, unii dintre foștii săi colegi reușeau în timpul liber să se scuture de povara mentală a unei zile de lucru. El pur și simplu nu a avut resursele necesare pentru a face față sarcinilor de zi cu zi. ”Eram ca memoria supraîncărcată a unui calculator cu operațiuni paralizate”.
”La serviciu trăiești în mod repetat situații realmente frustrante: suspecți arestați, dar eliberați la scurt timp după aceea din cauza lipsei de probe. Ori dispute conjugale brutale, atacuri cu cuțitul, jafuri”, spune Schneider.
Recent, poliția germană a făcut o serie de razii în scopul destructurării unei rețele de pornografie infantilă. Într-o conferință de presă, șeful unui departament de poliție din landul Renania de Nord-Westfalia avea să declare: ”În urma vizionării materialelor video confiscate, câțiva dintre colegii noștri au fost nevoiți să intre în concediu medical, fiind puternic afectați emoțional. Aceștia au mărturisit că au avut un șoc”.
Pensionarea anticipată
Potrivit statisticilor, circa 43 la sută din cazurile de pensionare anticipată în Germania sunt determinate de apariția afecțiunilor psihice, cu precădere a depresiei. Fundația Germană de Sprijin a oamenilor suferind de depresie transmite că, în urmă cu 35 de ani, depresia se regăsea în numai nouă la sută dintre dosarele de pensionare anticipată. Astăzi, cifra a crescut la 43 la sută.
Această evoluție nu înseamnă neapărat o înmulțire a îmbolnăvirilor, ci poate fi determinată de schimbarea de atitudine a oamenilor față de această boală: mulți dintre cei afectați solicită ajutor de specialitate, iar doctorii descoperă depresia mai des și nu o mai ascund în spatele altor diagnostice.
De fapt, în ultimele decenii, numărul sinuciderilor s-a redus la aproape jumătate, de la un total de 18.000 la aproximativ 9.400.
Motivele pentru care în multe landuri federale încă nu există informații cuprinzătoare privind sinuciderile în rândurile polițiștilor germani sunt multiple, arată o investigație jurnalistică semnată de grupul media Funke.
Între altele, scrie WAZ, rudele trebuie mai întâi să îi informeze pe angajatori că moartea polițistului a intervenit prin sinucidere, însă chiar și atunci este greu de stabilit o legătură dincolo de dubiu cu activitatea de polițist.
Deși este dificil de stabilit în ce măsură ajutorul timpuriu ar fi putut împiedica măcar o parte din sinuciderile polițiștilor, certă este nevoia instituirii unor birouri de consiliere pentru agenții de poliție cu probleme de sănătate mintală. Chiar și în landurile federale în care există astfel de puncte de sprijin, numărul angajaților (psihologi, preoți, medici, etc.) este redus. În departamentul de Poliție din Schleswig-Holstein, din ”serviciul psiho-social” fac parte doar două psiholoage, se plâng sindicatele din poliție.
”În caz contrar, autoritatea statului nu poate fi garantată”
Sindicatul Poliției Germane acuză lipsa de respect și ostilitatea tot mai puternică față de poliție. ”Avem nevoie de mai mult respect și mai multă apreciere pentru poliția noastră”, a declarat Rainer Wendt, președintele sindicatului, acum câteva zile, în ”Passauer Neue Presse”.
”Nu vorbim doar despre numărul misiunilor care pun presiune pe polițiștii noștri. Ostilitatea, insultele, atacurile și violența, suspiciunile generale și ura oarbă lovesc deopotrivă agenții și agentele noastre”, a atras atenția Wendt.
Acesta a deplâns și ”oribila agitație în legătură cu presupusul rasism structural și violența forțelor de poliție, precum și climatul de dispreț și lipsă de respect”. ”Forțele de ordine au nevoie de susținerea certă a conducerii civile a țării, în caz contrar autoritatea statului nu poate fi asigurată. Iar coeziunea socială nu poate fi garantată fără autoritatea statului”, a mai spus Wendt.
Politica și societatea ar trebui să găsească un nou consens bazat pe coexistență și capabil să inverseze divizarea în grupuri care se îndepărtează, a explicat Wendt în ”Passauer Neue Presse”. ”Acest consens include recunoașterea autorităților noastre de securitate ca parte integrantă a societății, dar și ca garant al păcii interne”.