Deși s-a susținut că Moscova beneficiază de pe urma haosului din Orientul Mijlociu, deturnând atenția și resursele occidentale de la Ucraina, Rusia are de pierdut foarte mult în cazul în care conflictul dintre Israel și Hamas se transformă într-un război regional major.
Rusia și-a petrecut ultimul deceniu consolidându-și influența în Orientul Mijlociu, adesea profitând de conflicte localizate. Acest lucru a fost cel mai evident în Libia, unde Rusia a exploatat războiul civil din această țară pentru a se stabili, și în Siria, unde intervenția rusă a salvat regimul Assad de la o dispariție iminentă în 2015.
Rusia și-a extins apoi amprenta în Siria, stabilind o prezență permanentă în bazele militare din Tartus și Khmeimimim. După retragerea SUA din Siria în 2019, Rusia a intervenit, ajutând forțele guvernamentale siriene să recâștige controlul asupra nord-estului țării. În același an, Rusia a organizat exerciții navale comune cu Egiptul; construcția unei centrale nucleare construite de Rusia în Egipt la începutul acestui an a demonstrat creșterea continuă a legăturilor dintre cele două țări.
În timp ce Rusia a profitat de instabilitatea din Siria și Libia pentru a se impune ca un garant al securității regionale, nu este poziționată pentru a obține beneficii similare dacă războiul dintre Israel și Hamas se intensifică, este de părere Michelle Grisé, cercetător senior în domeniul politicilor la RAND, un institut de cercetare nonprofit.
În parte, acest lucru reflectă preocuparea Rusiei cu invazia sa în Ucraina. În octombrie anul trecut, distrasă de război, Rusia nu a reușit să intervină în conflictul din Armenia, atunci când ce forțele militare azere au invadat enclava etnic armeană Nagorno-Karabah. Acest lucru sugerează că Rusia nu are în prezent capacitatea de a acționa ca forță stabilizatoare în sfera post-sovietică, ca să nu mai vorbim de Orientul Mijlociu, scrie Grisé.
Alte semne sugerează că influența Rusiei în Orientul Mijlociu ar putea fi în declin. Evoluția relației dintre Rusia și Iran poate conține indicii pentru viitorul statut al Rusiei în regiune. De la începutul invaziei de acum doi ani, Rusia și-a aprofundat parteneriatul cu Iranul, urmărind o mai mare cooperare în domeniul apărării și economic de la invazia din Ucraina de acum doi ani. Rusia a găsit un furnizor militar esențial în Iran, care a furnizat Moscovei sisteme aeriene fără pilot la bord, rachete balistice și avioane de luptă. O relație mai strânsă cu Iranul a îmbunătățit, de asemenea, capacitatea Rusiei de a rezista sancțiunilor internaționale.
Prietenia tot mai strânsă a Moscovei cu Teheranul poate semnala faptul că influența rusă în Orientul Mijlociu rămâne puternică. Cu toate acestea, ar putea, de asemenea, să semnaleze contrariul: Rusia ar putea realiza că viitorul său rol în regiune va depinde de favoarea unui Iran din ce în ce mai capabil. Pentru ca Moscova să își atingă obiectivele strategice pe termen lung în Orientul Mijlociu, trebuie să cultive o relație de colaborare strânsă cu Teheranul.
Escaladarea conflictului actual din Orientul Mijlociu ar putea provoca apariția unor noi tensiuni. Un conflict regional mai amplu, în special dacă implică un conflict direct între Israel și Iran, ar limita capacitatea Iranului de a continua să servească drept furnizor militar al Rusiei. Teheranul ar putea solicita mai mult sprijin atunci când Rusia are o capacitate limitată de a-l oferi.
De asemenea, îngrijorător pentru Rusia: Un conflict mai amplu în Orientul Mijlociu ar putea oferi Chinei o deschidere pentru a servi drept mediator, așa cum a făcut-o în negocierea unei detensionări între Arabia Saudită și Iran în martie 2023. Războiul din Ucraina a contribuit deja la creșterea dependenței Rusiei de China. Rusia ar fi deosebit de sensibilă la încercările chinezești de a invada influența sa în Orientul Mijlociu.
Elena Cristea