Unii experți consideră că dușul zilnic se bazează mai mult pe un „contract social” decât pe o nevoie reală. Prezentatorul de televiziune britanic Jonathan Ross a ținut prima pagină a ziarelor declarând că uneori se spală mai puțin de o dată pe săptămână, iar în 2023, actrița America Ferrera și-a uimit colegii de distribuție ai lui Barbie într-un interviu când a recunoscut că, ocazional, sare peste duș, potrivit bbc.com.
În 2021, a izbucnit o mini-furoare atunci când actorul Ashton Kutcher i-a îngrozit pe comentatori cu rutina sa de a se spăla „zilnic la subraț și între picioare și nimic altceva niciodată”, iar colegul său, Jake Gyllenhaal, a declarat că el crede că îmbăierea este uneori „mai puțin necesară” (doar pentru a susține ulterior că a fost sarcastic).
Pe măsură ce și alte celebrități au intervenit, supărarea compusă a devenit atât de mare încât actorii Jason Momoa și The Rock au fost nevoiți în curând să clarifice faptul că și ei înșiși fac mult duș.
Dușul usucă pielea și subminează sistemul imunitar
Dar, deși spălarea frecventă a mâinilor este esențială pentru a opri răspândirea germenilor, potrivit majorității medicilor, dușul zilnic nu aduce niciun beneficiu fizic inerent pentru sănătate. De fapt, acesta poate fi chiar dăunător pentru dumneavoastră, deoarece vă usucă pielea și vă subminează sistemul imunitar.
Cu toate acestea, studiile indică faptul că mai mult de jumătate dintre americani și britanici fac duș în fiecare zi.
Nu este ușor să găsești pe cineva dispus să mărturisească despre faptul că nu face duș. În 2015, chimistul David Whitlock a ținut prima pagină a ziarelor cu anunțul că nu a făcut duș timp de 12 ani.
În schimb, el s-a pulverizat cu bacterii bune și chiar a înființat un brand de îngrijire a pielii bazat pe această filozofie.
În anul următor, medicul James Hamblin a scris despre cum a încetat și el să mai facă duș. În 2020, când cartea sa Clean: The New Science of Skin and the Beauty of Doing Less (Noua știință a pielii și frumusețea de a face mai puțin), a declarat pentru BBC: „Am un miros al meu, iar soția mea spune că este pur și simplu, ca și cum ar fi identificabil. Dar ei îi place. Alți oameni spun că nu este rău”.
În mod tradițional, oamenii se curățau făcând baie. Cultura din jurul scăldatului este bogată – de la luarea de ape vindecătoare într-un oraș balnear până la relaxarea mai modernă într-o baie cu spumă, cu un pahar de vin sau o ceașcă de ceai și o carte. (Care dintre duș sau baie necesită mai puțină apă și este mai ieftină și mai ecologică, depinde de durata dușului. Și în timp ce unii spun că dușul este mai igienic, deoarece murdăria este eliminată prin spălare, alții indică faptul că diferența este prea mică pentru a conta).
În anii 1950, spune Southerton, britanicii au avut acces la apă curentă în băi. În curând, a urmat o nouă invenție: Un furtun atașat la robinete, completat de o sită de plastic – un cap de duș. Astăzi, multe case sunt construite și cămine studențești reconstruite astfel încât fiecare cameră să aibă o baie proprie. „Dacă ai un singur duș pentru o familie de cinci persoane, acest lucru descurajează dușul”, explică Southerton. „Dar dacă pur și simplu sari din pat și intri în dușul tău privat…” Simpla disponibilitate a dușurilor – instalate cândva pentru a ne ușura curățenia – înseamnă acum că facem duș mai des.
Umilul duș a căpătat, de asemenea, o nouă semnificație. În anii 1900, o afacere publicitară în plină dezvoltare a atașat un nou simbolism băilor noastre. Dușul, spune Southerton, a fost comercializat ca un instrument de economisire a timpului, dar și de revigorare.
În jurul anului 1970, reclamele pentru dușuri constau în desene simple ale unei băi cu un cap de duș, dar până în anii 1980, imaginile erau întotdeauna ale unei femei, relaxându-se și înconjurată de aburi. Dușul devenise o activitate de agrement. De asemenea, ne ajută să schimbăm contextul. Trecem foarte des de la un rol la altul: lucrător la birou, jucător de tenis, părinte, prieten care se întâlnește la cină. Dușul este o activitate de prag. Cabina de duș este un portal care ne transformă de la o persoană la alta.
„Dacă ne întoarcem cu 100 de ani în urmă, nu făceam duș în fiecare zi, pentru că dușul nu era un lucru normal”, îmi spune profesorul Kristen Gram-Hanssen de la Departamentul de Mediu Construit al Universității Aalborg din Danemarca. „Nu facem duș din cauza sănătății. Facem duș pentru că este un lucru normal”.
Aspectul contractului social al dușurilor frecvente devine evident atunci când ne plasăm în medii precum vacanțele de trekking sau festivalurile de muzică, spune ea. Acolo, intră în joc norme diferite și, dintr-o dată, este în regulă să faci duș mai puțin.
Ce ne rezervă viitorul? Vom evita cu toții în curând cabina de duș? Este puțin probabil
Cercetătorii nu văd nicio tendință semnificativă de reducere a numărului de dușuri din motive ecologice. „Aceasta nu este povestea despre cum lucrurile se strecoară și se strecoară, iar apoi spunem cu toții: ‘Oh, a fost o idee proastă! Hai să ne oprim'”, spune Southerton. „Nu poți derula ceasul. Normele privind dușul sunt acum încorporate în societatea noastră”.
Se pare că dușurile mele mai puțin zilnice vor continua să iasă în evidență pentru unii. Mă încurajez de la McCarthy. „Cred că o mare parte din dușuri sunt performative”, spune el. „De ce ne spălăm? În mare parte pentru că ne temem că altcineva ne va spune că mirosim… Eu am înfruntat această teamă și trăiesc”.
D.Constantin