Guvernul întârzie prezentarea proiectului de buget pentru 2021, iar declarațiile publice din acest început de an despre arhitectura bugetară diferă față de cele de anul trecut. Explicațiile sunt evidente: mesajele de la finalul anului trecut erau influențate de contextul electoral și de negocierile din Coaliție, iar ”închiderea” pe un deficit de 7% este foarte dificil de făcut, din cauza presiunilor pe cheltuieli și a veniturilor insuficiente. În plus, apare un joc de roluri: în calitate de ministru de Finanțe, Florin Cîțu era obligat să fie cumpătat și strict; în calitate de prim-ministru, acesta este supus presiunilor politice dinspre toate segmentele sociale și dinspre miniștrii proprii.
O evidență sumară a mesajelor date de Florin Cîțu în ultima lună arată o scădere a optimismului și a siguranței de sine. Astfel, pe 16 decembrie, Florin Cîțu a publicat un mesaj video în care a asigurat că sunt bani pentru salarii și pensii și că deja, la Ministerul de Finanțe, se lucra la un proiect de Buget pentru 2021, chiar dacă erau în curs negocierile pentru o coaliție guvernamentală. Pe 20 decembrie, Florin Cîțu, tot în calitate de ministru de Finanțe, a afirmat că bugetul pentru 2021 va fi definitivat de noul Guvern, lăsând să se înțeleagă că liniile majore ale proiectului sunt gata, fiind necesare doar mici ajustări.
Luni, 4 ianuarie, a apărut o schimbare de ton a prim-ministrului Cîțu și o referire vagă la un termen de timp: ”A venit momentul! Pregătim bugetul pentru 2021. Toate prioritățile din programul de guvernare vor avea finanțare. În același timp apare o modificare importantă. Companiile de stat cu pierderi primesc resurse de la buget DOAR în baza unui plan de restructurare/reformă”. Termenul ”restructurare” se referă la eliminarea personalului excedentar sau ineficient din companiile publice, iar aceasta este o schimbare majoră de discurs față de finalul anului trecut.
Datele publice provenite de la BNR, Guvern, Consiliul Fiscal sau de la instituțiile internaționale arată de ce Florin Cîțu este sub o presiune foarte mare:
- Un raport al BNR afirmă că România trebuie să înceapă corecţia macroeconomică în 2021. Reducerea deficitului bugetar structural trebuie să fie graduală, pe câţiva ani. Pentru 2021, România ar rămâne cu deficitul la peste 8% dacă nu s-ar efectua ajustări, în condiţiile unei creşteri cu 14% a punctului de pensie. Cu deficite de peste 8%, în 2022, România ar ajunge la o datorie publică de 55% din PIB, iar finanţarea ar fi problematică. Implicit, se înțelege că o mărire a pensiilor cu 40% ar declanșa un dezastru al finanțelor publice.
- Problema pentru România nu este acum stocul de datorie, care a fost de circa 35% din PIB în 2019. Problema este că veniturile fiscale sunt foarte joase – sub 27% din PIB (cele mai scăzute în UE exceptând Irlanda). O creştere a cheltuielilor permanente ce înrăutăţesc deficitul structural ar duce la scăderea rating-ului suveran, la creşterea cheltuielilor cu serviciul datoriei publice.
- Corecţia trebuie să fie graduală, pe câţiva ani. O viteză excesivă de corecţie ar reintroduce economia în recesiune.
- Un deficit de 7% din PIB în 2021 nu va fi uşor de atins, dacă luăm în calcul cheltuielile neflexibile (pensii, salarii, ajutoare sociale). În plus, sunt presiunile politice (în urma promisiunilor din campania electorală) și angajamentele internaționale pentru cheltuieli în mai multe domenii: Apărare, infrastructură, Sănătate, Educație, Cercetare etc. Fondurile europene nu sunt un panaceu universal.
- Comisia Europeană a estimat un deficit bugetar de peste 11% din PIB pentru 2021.
- Dacă datoria publică va ajunge la aproape 60% din PIB în 2022, vor fi obligatorii măsuri mai dure de restructurare a cheltuielilor bugetare şi creşterea veniturilor prin majorarea taxelor şi impozitelor.
- Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, spune că reducerea deficitului bugetar trebuie să aibă în vedere atât reducerea de cheltuieli, cât și creșterea de venituri. Regimul fiscal trebuie să devină transparent și echitabil. Toți cetățenii și toate firmele trebuie să plătească, să se elimine portițele (loopholes) care fac regimul fiscal inechitabil, iar statul să nu tolereze evaziunea fiscală, optimizările fiscale incorecte și rentele necuvenite.
Valeriu Motoc