Datoria pe care statul român a contractat-o în 2007, anul aderării României la UE, se ridica la 2.469 de lei pe cap de locuitor, sumă care a crescut de cinci ori până la sfârșitul lunii octombrie a acestui an, la 12.349 de lei pe cap de locuitor. Astfel, administrația publică (centrală și locală) datora băncilor, la finalul anului 2007, 53,2 miliarde de lei, sumă care a depășit 242 de miliarde de lei la sfârșitul lunii octombrie a acestui an.
Ca pondere în Produsul Intern Brut (PIB), datoria publică a crescut de la 12,8% din PIB în 2007, la 38,7% la sfârșitul lunii octombrie a acestui an. Asta în condițiile în care a crescut și nevoia de finanțare a statului. România a intrat în UE cu un deficit bugetar de 1,7% din PIB, care a ajuns în numai trei ani la 7,4% din PIB (finalul lui 2009).
În 2010, gaura de la buget scădea la 6,5% din PIB, în 2011 – la 4,3% din PIB, pentru ca anul trecut să fie primul an, din 2007 până acum, când deficitul bugetar a scăzut sub criteriul Maastricht de 3%, respectiv la 2,52% din PIB.
Cu toate acestea, datoria publică a crescut constant din 2007 (mai exact s-a triplat), chiar dacă încă se află sub al doilea criteriu Maastricht, de 60%, respectiv la 39% din PIB.
”Potrivit scenariului de bază, datoria publică se va situa la un nivel relativ stabil în perioada 2013 – 2016, la finalul intervalului fiind proiectată o valoare de 37,5% din PIB. Într-un scenariu optimist, caracterizat de o creștere economică mai mare decât cea previzionată cu un 1 punct procentual și o rată reală de dobândă mai mică cu aceeași valoare conduce la diminuarea datoriei la 34,94% din PIB în 2016”, se arată în cel mai recent raport annual al Consiliului Fiscal.
În schimb, considerând un scenariu pesimist, în care rata de creștere a PIB-ului real este mai mică cu 1%, coroborat cu o rată reală a dobânzii mai ridicată cu 1%, ponderea datoriei publice în PIB se va majora la 40,27%.
Consiliul Fiscal mai punctează că reducerea abruptă a dobânzilor plătite de stat la atragerea de noi împrumuturi, care a avut loc în primele patru luni din anul 2013 și care a continuat pe tot parcursul anului, va avea un efect pozitiv asupra dinamicii datoriei publice în contextul menținerii pe termen mediu a acestei tendințe.
Astfel, o reducere cu 1% a ratei de dobândă va duce la reducerea stocului de datorie publică cu 1,3% din PIB în plus față de scenariul de bază, iar această evoluție pare plauzibilă, în contextul reducerii dobânzilor plătite de stat cu circa 1,5% în primele patru luni ale anului 2013.
Din vara acestui an, statul a consemnat mai multe recorduri de dobânzi la titlurile de stat, acestea scăzând semnificativ sub cele care erau plătite băncilor în anii trecuți. Reducerea costului cu dobânzile plătite de stat ar trebui să influențeze pozitiv, pe termen mediu și lung, deficitul bugetar – în sensul reducerii acestuia – asta dacă statul nu alege să compenseze reducerea costului cu dobânzile cu o creștere de cheltuieli pe altă componentă bugetară.
Cosmina Croitoru